Cernobîl, după 25 de ani

Cernobîl, după 25 de ani

La 26 aprilie 2011 se împlinesc 25 de ani de când la centrala nucleară de la Cernobîl, aflată la 100 km de Kiev (capitala Ucrainei), a fost consemnat cel mai grav eveniment din istoria folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice. 

În acea zi, la 1.23, ora locală (0.23, ora României), la reactorul nr. 4 s-au produs două explozii. Incendiul uriaş declanşat a durat zece zile, iar pentru stingerea lui au fost mobilizaţi peste 800.000 de oameni, unii dintre ei, aşa-numiţii "lichidatori", acţionând chiar în imediata apropiere a flăcărilor, fapt ce i-a costat viaţa. 

Este cea mai mare catastrofă nucleară civilă ce a avut consecinţe uriaşe: victime umane nenumărate; mari pagube materiale; contaminarea radioactivă a unei suprafeţe imense de pe teritoriul mai multor ţări europene - Ucraina de azi; Bielorusia şi Rusia (la ora exploziei, era vorba de URSS) şi, deşi la ora respectivă nu s-a spus nimic oficial, şi pe cel al României! 

Tragicul eveniment de acum un sfert de veac este comemorat în contextul generat de situaţia gravă de la Fukushima - Japonia, unde patru reactoare au fost afectate la fel de serios de cutremurul de pământ produs la începutul lunii martie şi de uriaşul tsunami ce i-a urmat. De altfel, specialiştii susţin că locul ocupat de accidentul din Fukushima pe scara evenimentelor de acest gen este acelaşi cu cel al Cernobîlului - 7.

Dacă tot am început cu acest paralelism, să reţinem că, zilele trecute, ziarul francez „Le Figaro" nota că, în 25 de ani, oraşul japonez Fukushima ar putea semăna cu Pripiat, oraşul ucrainean martir, în care, de azi pe mâine, în urmă cu 25 de ani, cei 50.000 de locuitori s-au „evaporat" din cauza radiaţiilor. Aflaţi la doar patru km de reactorul nr. 4 al centralei, oamenii din Pripiat au fost obligaţi ca dintr-o clipă în alta să-şi abandoneze casele, să urce în autobuze, lăsând acolo unde se găseau obiectele ce le foloseau în viaţa de zi cu zi şi care acum fuseseră contaminate. Specialiştii spun că nivelul radiaţiilor de acolo ar putea coborî la un nivel acceptabil abia în anul... 2525! În gimnaziul din oraş, construit în acelaşi an cu centrala - 1970 -, totul este la fel ca în ziua abandonului: porţile din sala de handbal sunt în acelaşi loc aşteptând să fie instalate; în piscina goală, cioburile unor geamuri sparte parcă s-au topit, unindu-se; în clase - manualele zac pe bănci, unele desfăcute, altele nu; pe un culoar, portretul lui Lenin zace în locul în care a căzut, fără să-l mai fi ridicat cineva. În schimb, pe ziduri, portretele lui Marx şi Engels au rămas neclintite. La fel zac pe jos lozincile pregătite pentru demonstaţia de 1 Mai, ce se organiza cu mare pompă şi pe aceste meleaguri. Este un oraş-fantomă în adevăratul sens al cuvântului.

Zilele trecute, ziarul ucrainean „Dyerkalo Tvjnia" titra „Cernobîlul nu şi-a încheiat activitatea", sugerând că reactorul încă emite radiaţii. Apoi, vorbind despre întreaga regiune, cotidianul citat arată că, deşi este foarte bogată în cursuri de apă şi lacuri, ea a devenit total neospitalieră. Într-adevăr, în această zonă sunt râuri importante ca Pripiat, Uj, Sakan, Braghinka, Glînniţia, care trec prin zona de excludere, ce coincide cu rezervorul Kievului (o suprafaţă de 23 de kmp), în care se stoca apa necesară răcirii centralei. Dar, la un sfert de veac de la catastrofă, al treilea mare bazin hidrografic al Europei, după Volga şi Dunăre, continuă să primească apă contaminată puternic. Dacă, în ce priveşte poluarea radioactivă a solului şi mutaţiile provocate de radiaţii în cazul agriculturii, opinia publică este conştientă de gravitatea fenomenului, s-a constatat că nu la fel stau lucrurile în cazul implicaţiilor grave asupra apelor, curgătoare ori nu. Astfel, la jumătatea anului 1986, cercetătorii din Kiev au constatat că în cazul Cesiumului 137 în litrul de apă existau între 200 şi 300 de becquereli (unitate de măsură în sistemul SI al radioactivităţii, ce stabileşte numărul de atomi ce se dezintegrează pe secundă), în vreme ce Canada recomandă ca nivelul admis al acestei concentraţii să fie de cel mult 10 becquereli pe litru. Concentraţia unor alte substanţe radioactive era de 200-260 de becquereli pe litru. Or, absorbind această imensă cantitate, rezervorul Kievului a jucat un rol major de tampon, protejând astfel rezervoarele situate în aval, care sunt esenţiale pentru aprovizionarea cu apă potabilă şi pentru irigaţii.

Care este situaţia azi? Ziarul citat invocă cercetările făcute de-a lungul anilor de specialiştii de la Institutul de Hidrobiologie al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei, potrivit cărora ecosistemul acvatic a fost afectat în mod deosebit în cele două săptămâni ce au urmat exploziei de la reactorul nr. 4. În acea perioadă, radioactivitatea beta era de 370 kilobecquereli pe litru în apele râului Pripiat, iar în interiorul zonei de excludere acestea sunt puternic contaminate şi la ora actuală. Analizând apele Lacului Glîboke, aflat la 6,5 km de Cernobîl, specialiştii au descoperit că, în 1997, cantitatea de Stronţiu 90 era în medie de 100 becquereli pe litru, iar în 2009, de 98 .Or, normele stabilite de Comisia naţională de luptă împotriva radiaţiilor stabilesc că nivelul acceptabil este de 2 becquereli pe litru! Acelaşi nivel este stabilit pentru Cesiu 137. Pe fundul lacului Glîboke, nivelul Stronţiului 90 este de 26.000 de becquereli pe mp, iar cel al Cesiului 137, de 5.600 de becquereli pe mp. În atare condiţii, specialiştii susţin că lacul este condamnat definitiv, iar autorităţile îl consideră deşeu radioactiv.

În ansamblu, imaginea de azi este la fel de mohorâtă, iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare, cu atât mai mult cu cât sarcofagul reactorului se degradează într-un ritm accentuat, iar posibilitatea de a construi rapid unul şi mai durabil este incertă. Zilele trecute, la întâlnirea internaţională a donatorilor de fonduri special pentru această lucrare s-au strâns 550 de milioane de dolari, în vreme ce în prima zi a operaţiunilor împotriva Libiei s-au tras 110 rachete Tomahawk, fiecare costând circa un milion de dolari! Datele spun totul despre interesul mai-marilor lumii pentru sănătatea Terrei şi interesul de a-l elimina pe Kadhafi.

Cum am mai arătat chiar în cotidianul.ro, atât dezastrul de la Fukushima, cât şi comemorarea celui din Ucraina de acum 25 de ani au avut loc în momentul în care autorităţile de la Kiev au decis să deschidă turismului zona interzisă Cernobîl: este vorba de o regiune de 30 de kilometri din jurul locului în care a explodat reactorul nr. 4. În decembrie 2010, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă ucrainean a dat publicităţii şi o hartă a sitului ce are itinerarii pe care le consideră fără risc, toate urmând să fie exploatate din plin anul viitor, când această ţară va găzdui, împreună cu Polonia, Campionatul European de Fotbal şi aşteptă un milion de turişti. Din această perspectivă, autorităţile s-au gândit că n-ar fi rău să scoată bani şi de pe urma catastrofei de acum un sfert de veac, ele mizând pe interesul unora de a practica turism extrem. Într-un atare context, să semnalăm că noul sarcofag pentru care se caută fonduri internaţionale şi care ar trebui să acopere reactorul distrus acum 25 de ani va fi gata abia peste patru ani, dar data nu este certă! Articolul din ziarul rus „Nezavisimaia Gazeta" ce promova proiectul turistic al Kievului a fost preluat de publicaţia franceză „Courrier International" online, care l-a ilustrat cu o fotografie ce prezintă în prim-plan un contor Geiger ce măsoară radiaţiile la Cernobîl şi care sunt de 37 de ori mai mari decât cele normale (!), în timp ce, în planul al doilea, o turistă ilegală fotografia sarcofagul. În fine, să notăm că, justificându-şi proiectul său turistic, Kievul susţinea că ar vrea el să profite el de ceea ce acum fac unele agenţii ilegale de turism extrem.

După cum au detaliat autorităţile ucrainene, pentru a ajunge în zona catastrofei, turistul ar trebui să îndeplinească unele condiţii: mai întâi, el trebuie să aibă peste 18 ani; apoi trebuie să achite între 110 şi 370 de euro. Printre atracţiile ce i se oferă se află trecerea prin punctul de control Ditiatki şi traversarea oraşului fantomă Pripiat. În fine, turiştilor li se propune să măsoare chiar ei radiaţiile. Potrivit unui oficial de la Centrul Internaţional Cernobîl de la Slavutici, oraş înfiinţat pentru a primi persoanele evacuate din zona interzisă, de mai multă vreme, diverşi indivizi autohtoni sau străini pătrund în zona interzisă fără să ţină seama de nivelul foarte mare al radiaţiilor şi de riscul la care se expun. De asemenea, acolo sunt animale sălbatice ce s-au înmulţit excesiv în ultimii 25 de ani fără ca autorităţile să fi făcut ceva.

Este ştiut că în momentul în care Kievul începuse să mediatizeze proiectul său privind turismul organizat la Cernobîl, Academia de Ştiinţe de la New York a consacrat un număr al celebrelor sale anale chiar catastrofei nucleare din Ucraina, scriind că efectele sale sunt teribile în continuare. Se avea în vedere, desigur, numărul morţilor, arătându-se că în spatele acesteia sunt radiaţiile care, cum scrie publicaţia citată, ar fi între 600.000 şi 900.000. Este vorba despre decese înregistrate în Ucraina, Bielorusia şi Rusia, ţări atinse din plin de „furia radioactivă". Analele mai evidenţiază un alt adevăr trist: implicaţiile catastrofei nu sunt evaluate exact nici la ora actuală. Aşa cum am mai spus, autorii studiilor au avut acces şi la date clasificate, unele dintre ele conducând la o reevaluare a amplorii catastrofei. De pildă, radiaţiile au fost de 10 miliarde curie (unitate de măsurare a radioactivităţii înlocuită apoi de becquerel), adică de peste 200 de ori mai mult decât se crezuse iniţial şi de 100 de ori mai mult decât degajaseră bombele atomice explodate la Hiroshima şi Nagasaki la 6, respectiv 9 august 1945!

Revenind la proiectul autorităţilor din Kiev, ziarul englez „The Guardian" îl ironiza astfel: „Turismul are o nouă frontieră: situl celei mai mari catastrofe nucleare civile", iar o publicaţie franceză inventaria destinaţiile unor călătorii superinsolite propuse de agenţii de turism fără etică şi punea pe primul loc Cenobîlul. Urmează: ghetourile din Rio de Janeiro, Los Angeles şi Soweto (Africa de Sud), locuri văzute până acum doar în filme; Katrina Tour la New Orleans (este vorba de oraşul american devastat de uragan şi de inundaţiile ce i-au urmat, în 2005); Coreea de Nord, în care apogeul vizitei îl reprezintă Mausoleul lui Kim Ir-Sen, unde vizitatorul trebuie să se încline de trei ori în faţa mormântului celui decedat în 1994; Guantanamo Bay, care, aşa cum scria ziarul londonez „Daily Mail", este „destinaţia turistică cea mai respingătoare de pe întreaga planetă".

Pe scurt, cei 25 de ani trecuţi de la catastrofa de la Cernobîl nu sunt umbriţi de cea de azi de la Fukushima, care, în mod paradoxal, evidenţiază şi mai mult riscurile folosirii energiei nucleare chiar şi în scopuri paşnice. Iar faptul că şi astăzi Cernobîlul încă „fumegă" spune totul.

SURSA:http://www.cotidianul.ro