DUMINICA FLORIILOR

Duminca Floriilor

     Sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii.
     Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a lui Iisus în orasul Ierusalim. Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paște și se mai numește Duminica Stâlpărilor.
     După învierea minunată a lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej care li se va ivi. Arhiereii și fariseii <spune Sf.Ap. Ioan> „dăduseră poruncă, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste ca să-L prindă” (Ioan 11;57). Această hotărâre nu este surprinzătoare deoarece ei îsi vedeau puterea și influența subminate (dacă Îl lăsăm așa toți vor crede în El... Ioan 11;48). Cel care ia hotărârea cum să fie rezolvată această problemă este arhiereul Caiafa: „mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul.” (Ioan 11;50). Pentru că era arhiereu, Caiafa prin cuvintele sale a proorocit scopul jertfei lui Iisus –salvarea neamului omenesc.

     După ce Iisus se întoarce din cetatea Efraim la prietenul său Lazăr, ia hotărârea să meargă la Ierusalim. Pe drumul spre Ierusalim, lângă muntele Măslinilor, Mântuitorul îi trimite pe doi dintre ucenicii săi să îi aducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Aceștia l-au găsit, după cum a spus Învățătorul lor: ”Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată”...(Luca 19;30).
      Pentru a-și arăta prețuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii așterneau în calea lui ramuri, și chiar hainele lor strigând: Osana ! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! ...Osana, Fiul lui David!

      Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale și a minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile și care îi pusese pe jar pe mai-marii iudeilor: toată cetatea s-a cutremurat (Matei 21;10-11)
     Evident această primire i-a întărâtat si mai rău pe sinedriști care, supărpți îl apostrofează pe Iisus zicându-I: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. Dar El le răspunde: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga! (Luca 20;39-40) Acest episod se repetă în templu când copii îi adresează aceleași urale, spre disperarea arhiereilor și cărturarilor (Matei 21;15-16).
     Următorul lucru inedit pe care îl săvârșește Hristos este alungarea neguțătorilor care pângăreau templul lui Dumnezeu: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari! (Matei 21;12-13). Înlăturând această cutumă, arhiereii și cărturarii își văd amenințate acum, după putere și poziție, și veniturile (de loc neglijabile).
     După alungarea „tâlharilor” din templu, Iisus a săvârșit o serie de minuni vindecând oameni orbi si șchiopi. În tot acest timp arhiereii și cărturarii unelteau fără succes să-L prindă pe Iisus: Arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-I facă, deoarece tot poporul se ținea după El, ascultându-L (Luca 19;47-48).
     Din relatarea evenimentelor de mai sus vedem cum acțiunea se desfășoară pe două planuri: Unul în care sunt prezentați oamenii ce se bucură de prezența Mântuitorului în mijlocul lor, de cuvintele și de minunile pe care le înfăptuia. Și un altul ocult format din mai-marii evreilor care urmăreau stoparea „furtunii” iscate de Iisus între iudei prin cel mai brutal mod posibil: omorârea lui Iisus.

     Evreii care participau la această sărbătoare, așteptau de la Hristos să fie un conducător care să modifice situația politică în folosul lor, și nu un Dumnezeu coborât printre oameni, spre a-i izbăvi de păcat. E adevarat că au existat și mulți iudei care s-au dăruit Domnului, crezând în El fără șovăială.

Floriile și ramurile de salcie

     După modelul mulțimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să împartă credincioșilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizează biruința asupra morții. Ramurile se păstrează peste an, fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. 

     În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele.
    De asemenea, exista şi obiceiul ca părinţii îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
     În duminica Floriilor, Biserica a rânduit să fie dezlegare la pește. În seara acestei duminici, încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.

BIBLIOGRAFIE (BIBLIA, DICTIONAR AL N.T. – de Ioan Mircea)

TRADIȚII

     Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.
     Pe lângă sărbătoarea creştină există nenumărate obiceiuri, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână. De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an.

     Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.

     În popor se spune că acela care îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
     În sâmbăta dinaintea Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post. Tot în sâmbăta Floriilor se mai făcea un ceremonial complex numit Lazăriţa, după modelul colindelor, la care participau doar fetele. Una dintre fete, numită "Lazăriţa", se îmbraca în mireasă şi colinda, împreună cu celelalte, în faţa ferestrelor caselor unde erau primite. Lazăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazar sau "Lazărica": plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc şi aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.     Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
     De asemenea, la miezul nopţii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.

ALTE POPOARE
     La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
     Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
     De Florii, arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.



Aproximativ 1,5 milioane de români își serbează onomastica de Florii Aproximativ 1,5 milioane de români, dintre care peste 850.000 de femei, își serbează onomastica de Florii. (sursa: Ministerul Administrației și Internelor).
     Potrivit statisticilor Ministerului Administrației și Internelor, 1.498.921 de persoane își serbează onomastica de Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută și ca Sărbătoarea Floriilor.
     Dintre acestea, 857.995 sunt femei, cele mai multe purtând numele Viorica (148.896), Florentina (126.556) sau Florica (94.779). Vor fi sărbătorite și femeile care poartă alte nume cu rezonanțe florale, cum ar fi Camelia (73.102), Margareta (54.389), Violeta (56.563), Lăcrămioara (30.808), Delia (29.619), Narcisa (12.755), Crina (19.263), Iris (1.755), Dalia (2.828), Anemona (789), Micșunica (626), Panseluța (441) sau Crizantema (304).    De asemenea, sunt sărbătoriți și 631.926 de bărbați, cei mai mulți purtînd numele de Florin (329.564) și Viorel (147.609), dar și Florian (55.038), Florentin (24.655), Florinel (13.771), Narcis (13.124), Bujor (1.606), Ghiocel (1.202), Florica (414) sau Crin (196).
    

     Creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc, duminică, Floriile, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind aclamat de discipolii lui și locuitorii orașului. Sărbătoarea deschide pregătirile de Paști din Săptămâna Mare.