joi, 26 mai 2011

CURSUL FESTIV - ”PETRU PONI” ONEȘTI 2011









în așteptarea Domnului Director...




un băiat printre fete...

Costele, nu te-ai hotărât? 12A sau 12D


prietenii, știu de ce!!!





S-a strigat pentru ultima oară catalogul... 



... predarea ȘTAFETEI (CHEIA ȘEFEI DE PROMOȚIE) !!!...


ȘAMPANIE !...

lacrimi...

... și regrete ...



joi, 28 aprilie 2011

marți, 26 aprilie 2011

Cernobîl, după 25 de ani


Cernobîl, după 25 de ani

La 26 aprilie 2011 se împlinesc 25 de ani de când la centrala nucleară de la Cernobîl, aflată la 100 km de Kiev (capitala Ucrainei), a fost consemnat cel mai grav eveniment din istoria folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice. 
În acea zi, la 1.23, ora locală (0.23, ora României), la reactorul nr. 4 s-au produs două explozii. Incendiul uriaş declanşat a durat zece zile, iar pentru stingerea lui au fost mobilizaţi peste 800.000 de oameni, unii dintre ei, aşa-numiţii "lichidatori", acţionând chiar în imediata apropiere a flăcărilor, fapt ce i-a costat viaţa. 
Este cea mai mare catastrofă nucleară civilă ce a avut consecinţe uriaşe: victime umane nenumărate; mari pagube materiale; contaminarea radioactivă a unei suprafeţe imense de pe teritoriul mai multor ţări europene - Ucraina de azi; Bielorusia şi Rusia (la ora exploziei, era vorba de URSS) şi, deşi la ora respectivă nu s-a spus nimic oficial, şi pe cel al României! 
Tragicul eveniment de acum un sfert de veac este comemorat în contextul generat de situaţia gravă de la Fukushima - Japonia, unde patru reactoare au fost afectate la fel de serios de cutremurul de pământ produs la începutul lunii martie şi de uriaşul tsunami ce i-a urmat. De altfel, specialiştii susţin că locul ocupat de accidentul din Fukushima pe scara evenimentelor de acest gen este acelaşi cu cel al Cernobîlului - 7.
Dacă tot am început cu acest paralelism, să reţinem că, zilele trecute, ziarul francez „Le Figaro" nota că, în 25 de ani, oraşul japonez Fukushima ar putea semăna cu Pripiat, oraşul ucrainean martir, în care, de azi pe mâine, în urmă cu 25 de ani, cei 50.000 de locuitori s-au „evaporat" din cauza radiaţiilor. Aflaţi la doar patru km de reactorul nr. 4 al centralei, oamenii din Pripiat au fost obligaţi ca dintr-o clipă în alta să-şi abandoneze casele, să urce în autobuze, lăsând acolo unde se găseau obiectele ce le foloseau în viaţa de zi cu zi şi care acum fuseseră contaminate. Specialiştii spun că nivelul radiaţiilor de acolo ar putea coborî la un nivel acceptabil abia în anul... 2525! În gimnaziul din oraş, construit în acelaşi an cu centrala - 1970 -, totul este la fel ca în ziua abandonului: porţile din sala de handbal sunt în acelaşi loc aşteptând să fie instalate; în piscina goală, cioburile unor geamuri sparte parcă s-au topit, unindu-se; în clase - manualele zac pe bănci, unele desfăcute, altele nu; pe un culoar, portretul lui Lenin zace în locul în care a căzut, fără să-l mai fi ridicat cineva. În schimb, pe ziduri, portretele lui Marx şi Engels au rămas neclintite. La fel zac pe jos lozincile pregătite pentru demonstaţia de 1 Mai, ce se organiza cu mare pompă şi pe aceste meleaguri. Este un oraş-fantomă în adevăratul sens al cuvântului.


Zilele trecute, ziarul ucrainean „Dyerkalo Tvjnia" titra „Cernobîlul nu şi-a încheiat activitatea", sugerând că reactorul încă emite radiaţii. Apoi, vorbind despre întreaga regiune, cotidianul citat arată că, deşi este foarte bogată în cursuri de apă şi lacuri, ea a devenit total neospitalieră. Într-adevăr, în această zonă sunt râuri importante ca Pripiat, Uj, Sakan, Braghinka, Glînniţia, care trec prin zona de excludere, ce coincide cu rezervorul Kievului (o suprafaţă de 23 de kmp), în care se stoca apa necesară răcirii centralei. Dar, la un sfert de veac de la catastrofă, al treilea mare bazin hidrografic al Europei, după Volga şi Dunăre, continuă să primească apă contaminată puternic. Dacă, în ce priveşte poluarea radioactivă a solului şi mutaţiile provocate de radiaţii în cazul agriculturii, opinia publică este conştientă de gravitatea fenomenului, s-a constatat că nu la fel stau lucrurile în cazul implicaţiilor grave asupra apelor, curgătoare ori nu. Astfel, la jumătatea anului 1986, cercetătorii din Kiev au constatat că în cazul Cesiumului 137 în litrul de apă existau între 200 şi 300 de becquereli (unitate de măsură în sistemul SI al radioactivităţii, ce stabileşte numărul de atomi ce se dezintegrează pe secundă), în vreme ce Canada recomandă ca nivelul admis al acestei concentraţii să fie de cel mult 10 becquereli pe litru. Concentraţia unor alte substanţe radioactive era de 200-260 de becquereli pe litru. Or, absorbind această imensă cantitate, rezervorul Kievului a jucat un rol major de tampon, protejând astfel rezervoarele situate în aval, care sunt esenţiale pentru aprovizionarea cu apă potabilă şi pentru irigaţii.

Care este situaţia azi? Ziarul citat invocă cercetările făcute de-a lungul anilor de specialiştii de la Institutul de Hidrobiologie al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei, potrivit cărora ecosistemul acvatic a fost afectat în mod deosebit în cele două săptămâni ce au urmat exploziei de la reactorul nr. 4. În acea perioadă, radioactivitatea beta era de 370 kilobecquereli pe litru în apele râului Pripiat, iar în interiorul zonei de excludere acestea sunt puternic contaminate şi la ora actuală. Analizând apele Lacului Glîboke, aflat la 6,5 km de Cernobîl, specialiştii au descoperit că, în 1997, cantitatea de Stronţiu 90 era în medie de 100 becquereli pe litru, iar în 2009, de 98 .Or, normele stabilite de Comisia naţională de luptă împotriva radiaţiilor stabilesc că nivelul acceptabil este de 2 becquereli pe litru! Acelaşi nivel este stabilit pentru Cesiu 137. Pe fundul lacului Glîboke, nivelul Stronţiului 90 este de 26.000 de becquereli pe mp, iar cel al Cesiului 137, de 5.600 de becquereli pe mp. În atare condiţii, specialiştii susţin că lacul este condamnat definitiv, iar autorităţile îl consideră deşeu radioactiv.

În ansamblu, imaginea de azi este la fel de mohorâtă, iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare, cu atât mai mult cu cât sarcofagul reactorului se degradează într-un ritm accentuat, iar posibilitatea de a construi rapid unul şi mai durabil este incertă. Zilele trecute, la întâlnirea internaţională a donatorilor de fonduri special pentru această lucrare s-au strâns 550 de milioane de dolari, în vreme ce în prima zi a operaţiunilor împotriva Libiei s-au tras 110 rachete Tomahawk, fiecare costând circa un milion de dolari! Datele spun totul despre interesul mai-marilor lumii pentru sănătatea Terrei şi interesul de a-l elimina pe Kadhafi.

Cum am mai arătat chiar în cotidianul.ro, atât dezastrul de la Fukushima, cât şi comemorarea celui din Ucraina de acum 25 de ani au avut loc în momentul în care autorităţile de la Kiev au decis să deschidă turismului zona interzisă Cernobîl: este vorba de o regiune de 30 de kilometri din jurul locului în care a explodat reactorul nr. 4. În decembrie 2010, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă ucrainean a dat publicităţii şi o hartă a sitului ce are itinerarii pe care le consideră fără risc, toate urmând să fie exploatate din plin anul viitor, când această ţară va găzdui, împreună cu Polonia, Campionatul European de Fotbal şi aşteptă un milion de turişti. Din această perspectivă, autorităţile s-au gândit că n-ar fi rău să scoată bani şi de pe urma catastrofei de acum un sfert de veac, ele mizând pe interesul unora de a practica turism extrem. Într-un atare context, să semnalăm că noul sarcofag pentru care se caută fonduri internaţionale şi care ar trebui să acopere reactorul distrus acum 25 de ani va fi gata abia peste patru ani, dar data nu este certă! Articolul din ziarul rus „Nezavisimaia Gazeta" ce promova proiectul turistic al Kievului a fost preluat de publicaţia franceză „Courrier International" online, care l-a ilustrat cu o fotografie ce prezintă în prim-plan un contor Geiger ce măsoară radiaţiile la Cernobîl şi care sunt de 37 de ori mai mari decât cele normale (!), în timp ce, în planul al doilea, o turistă ilegală fotografia sarcofagul. În fine, să notăm că, justificându-şi proiectul său turistic, Kievul susţinea că ar vrea el să profite el de ceea ce acum fac unele agenţii ilegale de turism extrem.

După cum au detaliat autorităţile ucrainene, pentru a ajunge în zona catastrofei, turistul ar trebui să îndeplinească unele condiţii: mai întâi, el trebuie să aibă peste 18 ani; apoi trebuie să achite între 110 şi 370 de euro. Printre atracţiile ce i se oferă se află trecerea prin punctul de control Ditiatki şi traversarea oraşului fantomă Pripiat. În fine, turiştilor li se propune să măsoare chiar ei radiaţiile. Potrivit unui oficial de la Centrul Internaţional Cernobîl de la Slavutici, oraş înfiinţat pentru a primi persoanele evacuate din zona interzisă, de mai multă vreme, diverşi indivizi autohtoni sau străini pătrund în zona interzisă fără să ţină seama de nivelul foarte mare al radiaţiilor şi de riscul la care se expun. De asemenea, acolo sunt animale sălbatice ce s-au înmulţit excesiv în ultimii 25 de ani fără ca autorităţile să fi făcut ceva.

Este ştiut că în momentul în care Kievul începuse să mediatizeze proiectul său privind turismul organizat la Cernobîl, Academia de Ştiinţe de la New York a consacrat un număr al celebrelor sale anale chiar catastrofei nucleare din Ucraina, scriind că efectele sale sunt teribile în continuare. Se avea în vedere, desigur, numărul morţilor, arătându-se că în spatele acesteia sunt radiaţiile care, cum scrie publicaţia citată, ar fi între 600.000 şi 900.000. Este vorba despre decese înregistrate în Ucraina, Bielorusia şi Rusia, ţări atinse din plin de „furia radioactivă". Analele mai evidenţiază un alt adevăr trist: implicaţiile catastrofei nu sunt evaluate exact nici la ora actuală. Aşa cum am mai spus, autorii studiilor au avut acces şi la date clasificate, unele dintre ele conducând la o reevaluare a amplorii catastrofei. De pildă, radiaţiile au fost de 10 miliarde curie (unitate de măsurare a radioactivităţii înlocuită apoi de becquerel), adică de peste 200 de ori mai mult decât se crezuse iniţial şi de 100 de ori mai mult decât degajaseră bombele atomice explodate la Hiroshima şi Nagasaki la 6, respectiv 9 august 1945!

Revenind la proiectul autorităţilor din Kiev, ziarul englez „The Guardian" îl ironiza astfel: „Turismul are o nouă frontieră: situl celei mai mari catastrofe nucleare civile", iar o publicaţie franceză inventaria destinaţiile unor călătorii superinsolite propuse de agenţii de turism fără etică şi punea pe primul loc Cenobîlul. Urmează: ghetourile din Rio de Janeiro, Los Angeles şi Soweto (Africa de Sud), locuri văzute până acum doar în filme; Katrina Tour la New Orleans (este vorba de oraşul american devastat de uragan şi de inundaţiile ce i-au urmat, în 2005); Coreea de Nord, în care apogeul vizitei îl reprezintă Mausoleul lui Kim Ir-Sen, unde vizitatorul trebuie să se încline de trei ori în faţa mormântului celui decedat în 1994; Guantanamo Bay, care, aşa cum scria ziarul londonez „Daily Mail", este „destinaţia turistică cea mai respingătoare de pe întreaga planetă".

Pe scurt, cei 25 de ani trecuţi de la catastrofa de la Cernobîl nu sunt umbriţi de cea de azi de la Fukushima, care, în mod paradoxal, evidenţiază şi mai mult riscurile folosirii energiei nucleare chiar şi în scopuri paşnice. Iar faptul că şi astăzi Cernobîlul încă „fumegă" spune totul.

SURSA:http://www.cotidianul.ro

ROMÂNIA ar putea abandona zona euro în 2015


ROMÂNIA ar putea abandona zona euro în 2015

26.04.11 
România intenţionează să renunţe la ambiţia sa de a intra în zona euro în 2015 şi să se alăture pur şi simplu Exchange Rate Mechanism (ERM-2 European Exchange Rate Mechanism), adesea considerat ca anticamera monedei unice, a declarat ziarul Ziarul Financiar, marţi, 26 aprilie.
România aderat la UE în 2007 şi a cunoscut rate de creştere a masei mai rapid teren la explozia bulei imobiliare şi fiscal 2008. Bucureşti, a trebuit să ceară asistenţă din partea Fondului Monetar Internaţional, în timp ce economia sa diminuat cu 7% în 2009 şi 1,3% anul trecut.
România trebuie să abordeze în aprilie, Comisia Europeană un program de convergenţă, raport periodic, care oferă o actualizare cu privire la progresul măsurilor necesare pentru a intra în zona euro.
Preşedintele român Traian Băsescu , recent a indicat faptul că discuţiile vor avea loc între Banca Centrală din România şi Guvernul pentru a determina dacă acest obiectiv ar trebui să fie continuat sau amânată.
Ţările care doresc să adere la zona euro trebuie să demonstreze mai întâi stabilitatea monedelor lor printr-o perioadă de doi ani în ERM-2. Apoi, acestea se aplică un sistem de integrare a monedei unice, tranziţia fiind realizat pe o perioadă de şase luni la un an.


INCREDIBIL !!!

Un italian de 57 de ani, condamnat pentru violarea unei fetiţe românce timp de trei ani

Un italian de 57 de ani a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru violarea timp de 3 ani a unei fetiţe românce, începând de când aceasta avea vârsta de 1 an, informează Corriere della Sera, în ediţia electronică.
Familia de români încredinţase fetiţa de un an, în 2004, unei familii de italieni, plâtind 400 de euro pe lună pentru îngrijirea acesteia.
Însă fetiţa a fost violată în perioada 2004-2007 de un italian care acum are vârsta de 57 de ani, din localitatea Cesano Maderno, situată în apropiere de Milano.
Părinţii fetiţei au aflat de abuzurile sexuale abia când aceasta a început să vorbească bine şi le-a povesit cum se juca cu "bunicul".
Italianul a fost condamnat la 8 ani de închisoare de Tribunalul din Monza.

http://milano.corriere.it

POVESTEA CONTINUĂ...

Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi. - Elbert Green Hubbard
 




”Atinge steaua de neatins și nu-i uita pe cei ce au crezut în tine. Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrățișare pătimașă... și un suflet smuls din piept...” (Octavian Paler)

luni, 25 aprilie 2011

BUCOVINA

Bucovina istorică era, la data anexării ei de către Habsburgi, o parte constitutivă a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Ţara Fagilor“, preluat ulterior de către austrieci cu aceeaşi semnificaţie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima dată într-un document emis de cancelaria domnească a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integrantă din istoria principatului moldav, de la întemeierea ţării şi până la anexarea provinciei de către Imperiul Habsburgic.
Deşi trupele austriece au ocupat Bucovina încă din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriacă la 7 mai 1775, printr-o convenţie încheiată între Imperiul Habsburgic şi Sublima Poartă – sub a cărei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea graniţelor s-a perfectat prin Convenţia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (între 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administraţie militară austriacă, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) şi Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).


Grigore Ghica III, ucis pentru că s-a împotrivit cedării Bucovinei
Despre domnitorul-martir Grigore Ghica III se cunosc destul de puţine lucruri, comparativ cu domnul Constantin Brâncoveanu, care a şi fost canonizat ca sfânt local de Biserica Ortodoxă Română. Poate pentru simplu fapt că Vodă Ghica III a fost inclus în categoria fanarioţilor, atenţia asupra realizărilor şi a morţii sale sale s-a diminuat încă de la început. 
Ca domnitor se arată duşman Austriei şi prieten Rusiei, iar intrigile îl ajută mult în politica dusă faţă de turci. Pe plan intern a regularizat strângerea birurilor şi a pus capăt abuzurilor. A înfiinţat o fabrică de postav la Chipireşti şi a zidit lângă Mitropolie o şcoală ca urmare a reorganizarii învăţământului, gândită de el. Prin măsurile luate, a reuşit să aducă ţara la o relativă bunăstare. 
Ca orice alt domnitor fanariot, acesta a avut domnii atât în Moldova cât şi în Muntenia. Grigore al III-lea Alexandru Ghica, a fost domnitor al Moldovei de două ori: 18 martie 1764 - 23 ianuarie 1767 şi septembrie 1774 - 1 octombrie 1777 şi al Munteniei: 17 octombrie 1768 - 5 noiembrie 1769. 
Tronul Moldovei îl recâştigă după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în 1774. Este înscăunat ca domnitor în septembrie 1774, dar firmanul de numire soseşte la Iaşi la 9 octombrie 1774. Imperiul Habsburgic s-a înţeles în secret cu Rusia şi în 1775 obţine de la Imperiul Otoman, Bucovina, cu toate că domnitorul şi boierii au protestat vehement. Acesta este şi motivul care i-a grăbit sfârşitul. Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. Aceştia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore care l-a ucis la 1 septembrie 1777, spre indignarea opiniei publice europene. 

Povestea asasinarii lui Vodă Ghica 
Iată ce s-a petrecut în acea zi fatidică, după cum relatează Mihail Kogălniceanu. 
Trimisul Porţii (Kapigibaşa) descinsese la Iaşi într-o casă din Beilic, zona unde erau găzduiţi turcii. Într-un tainic iatac a ţinut sfat cu doi boieri, care pregătiseră pierzania lui Ghica Vodă. Boierii stau într-o postură umilită în genunchi, pe un covor întins pe jos, departe de divan. 
– Ei, boieri, zise el în sfârşit, tăind tăcerea, pica-va oare vulpea în cursa vînătorului? Va veni, oare, ghiaurul? – Va veni, slăvirea ta, îi răspunse unul din boieri… – Va veni, Effendi, adăugă celălalt boier. 
Cei doi doctori (străinul Fotachi şi românul Gavrilachi) îl vizitează pe vizirul prefăcut bolnav pentru a-l atrage în cursă pe Ghica, aducându-l la sine în curtea Beilicului. Fotachi dădea expertiza lui Grigore Ghica: „Îi bolnav, Măria Ta, îi bolnav şi nu-i dau o zi de viaţă”. Gavrilachi, dimpotrivă: „Măria Ta…, era galben la faţă, pulsul lui era foarte slab. Dar tot te rog, Măria Ta, nu te duce, ochii lui m-au speriat”. Ghica, însă, n-a vrut să asculte de sfatul doctorului, nici de rugăminţile şi plânsul Doamnei şi al domniţelor, de aluziile ce i se făcură, de avertismentul prietenilor din Constantinopol, şi nici de sfatul domnului Munteniei, Spiridon din Iaşi.

surse: www.timpul.md, www.historia.ro

sâmbătă, 23 aprilie 2011

HRISTOS A ÎNVIAT !!!

La IERUSALIM, ca în orice an, a venit LUMINA SFÂNTĂ care ne vesteşte că HRISTOS A ÎNVIAT!!!
În aceste zile Ortodoxia este privită deosebit pentru că Lumina Sfântă vine după rugăciunile Patriarhului în SFÂNTUL MORMÂNT! 
La ora 14,13 după opt minute de rugăciune a venit Lumina!
Venirea Luminii este o MINUNE !!!
Este o emoţie sublimă! 
Oameni buni să ne iubim sublim!

VIAŢA FARA DRAGOSTE...

Inteligenţa fără dragoste, te face pervers.
Justiţia fără dragoste, te face implacabil.
Diplomaţia fără dragoste, te face ipocrit.
Succesul fără dragoste, te face arogant.
Bogaţia fără dragoste, te face avar.
Supunerea fără dragoste, te face servil.
Sărăcia fără dragoste, te face orgolios.
Frumuseţea fără dragoste, te face ridicol.
Autoritatea fără dragoste, te face tiran.
Munca fără dragoste, te face sclav.
Simplitatea fără dragoste, îşi pierde valoarea.
Vorbele fără dragoste, te fac introvertit.
Legea fără dragoste, te supune.
Politica fără dragoste, te face egoist.
Credinţa fără dragoste, te face fanatic.
Crucea fără dragoste, reprezintă tortura.

VIAŢA FĂRĂ DRAGOSTE...ÎŞI PIERDE SENSUL.

"DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE".  (Ioan4:8)

vineri, 22 aprilie 2011

HUNEDOARA

O parte din vacanţa de primăvară am petrecut-o cu elevi olimpici şi profesorii însoţitori, la Hunedoara. Aici, timp de câteva zile s-a desfăşurat Olimpiada Naţională. Gazdele au fost reprezentate de Colegiul Economic "Emanuil Gojdu" din Hunedoara şi au creat condiţii de nota 10! Primăvara a completat cu succes decorul  unui oraş frumos cu multă istorie. Dar să remarcăm pe lângă condiţiile organizatorice foarte bune şi desfăşurarea olimpiadei în spiritul "sportivităţii", unde răsturnările de rezultate dintre cele două probe a făcut concursul mai palpitant.
Dar punctul forte al Hunedoarei este istoria şi nu disciplinele economice!!! Aşa că am vizitat şi am primit hrană spirituală de la dl. profesor Mario care ne-a împărtăşit istoria între legendă şi "adevăr"...
Castelul Corvinilor ne-a purtat la epoca în care IANCU de HUNEDOARA era la apogeu... victorii asupra turcilor lui Mehmed al II-lea Cuceritorul... regent al Ungariei... mare conducător militar.

VA URMA


sâmbătă, 16 aprilie 2011

DUMINICA FLORIILOR


Duminca Floriilor


     Sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii.
     Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a lui Iisus în orasul Ierusalim. Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paște și se mai numește Duminica Stâlpărilor.
     După învierea minunată a lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej care li se va ivi. Arhiereii și fariseii <spune Sf.Ap. Ioan> „dăduseră poruncă, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste ca să-L prindă” (Ioan 11;57). Această hotărâre nu este surprinzătoare deoarece ei îsi vedeau puterea și influența subminate (dacă Îl lăsăm așa toți vor crede în El... Ioan 11;48). Cel care ia hotărârea cum să fie rezolvată această problemă este arhiereul Caiafa: „mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul.” (Ioan 11;50). Pentru că era arhiereu, Caiafa prin cuvintele sale a proorocit scopul jertfei lui Iisus –salvarea neamului omenesc.


     După ce Iisus se întoarce din cetatea Efraim la prietenul său Lazăr, ia hotărârea să meargă la Ierusalim. Pe drumul spre Ierusalim, lângă muntele Măslinilor, Mântuitorul îi trimite pe doi dintre ucenicii săi să îi aducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Aceștia l-au găsit, după cum a spus Învățătorul lor: ”Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată”...(Luca 19;30).
      Pentru a-și arăta prețuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii așterneau în calea lui ramuri, și chiar hainele lor strigând: Osana ! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! ...Osana, Fiul lui David!
      Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale și a minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile și care îi pusese pe jar pe mai-marii iudeilor: toată cetatea s-a cutremurat (Matei 21;10-11)
     Evident această primire i-a întărâtat si mai rău pe sinedriști care, supărpți îl apostrofează pe Iisus zicându-I: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. Dar El le răspunde: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga! (Luca 20;39-40) Acest episod se repetă în templu când copii îi adresează aceleași urale, spre disperarea arhiereilor și cărturarilor (Matei 21;15-16).
     Următorul lucru inedit pe care îl săvârșește Hristos este alungarea neguțătorilor care pângăreau templul lui Dumnezeu: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari! (Matei 21;12-13). Înlăturând această cutumă, arhiereii și cărturarii își văd amenințate acum, după putere și poziție, și veniturile (de loc neglijabile).
     După alungarea „tâlharilor” din templu, Iisus a săvârșit o serie de minuni vindecând oameni orbi si șchiopi. În tot acest timp arhiereii și cărturarii unelteau fără succes să-L prindă pe Iisus: Arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-I facă, deoarece tot poporul se ținea după El, ascultându-L (Luca 19;47-48).
     Din relatarea evenimentelor de mai sus vedem cum acțiunea se desfășoară pe două planuri: Unul în care sunt prezentați oamenii ce se bucură de prezența Mântuitorului în mijlocul lor, de cuvintele și de minunile pe care le înfăptuia. Și un altul ocult format din mai-marii evreilor care urmăreau stoparea „furtunii” iscate de Iisus între iudei prin cel mai brutal mod posibil: omorârea lui Iisus.
     Evreii care participau la această sărbătoare, așteptau de la Hristos să fie un conducător care să modifice situația politică în folosul lor, și nu un Dumnezeu coborât printre oameni, spre a-i izbăvi de păcat. E adevarat că au existat și mulți iudei care s-au dăruit Domnului, crezând în El fără șovăială.

Floriile și ramurile de salcie
     După modelul mulțimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să împartă credincioșilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizează biruința asupra morții. Ramurile se păstrează peste an, fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. 
     În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele.
    De asemenea, exista şi obiceiul ca părinţii îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
     În duminica Floriilor, Biserica a rânduit să fie dezlegare la pește. În seara acestei duminici, încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.

BIBLIOGRAFIE (BIBLIA, DICTIONAR AL N.T. – de Ioan Mircea)



TRADIȚII

     Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.
     Pe lângă sărbătoarea creştină există nenumărate obiceiuri, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână. De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an.
     Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.
     În popor se spune că acela care îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
     În sâmbăta dinaintea Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post. Tot în sâmbăta Floriilor se mai făcea un ceremonial complex numit Lazăriţa, după modelul colindelor, la care participau doar fetele. Una dintre fete, numită "Lazăriţa", se îmbraca în mireasă şi colinda, împreună cu celelalte, în faţa ferestrelor caselor unde erau primite. Lazăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazar sau "Lazărica": plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc şi aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.
     Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
     De asemenea, la miezul nopţii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.


ALTE POPOARE
     La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
     Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
     De Florii, arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.



Aproximativ 1,5 milioane de români își serbează onomastica de Florii Aproximativ 1,5 milioane de români, dintre care peste 850.000 de femei, își serbează onomastica de Florii. (sursa: Ministerul Administrației și Internelor).
     Potrivit statisticilor Ministerului Administrației și Internelor, 1.498.921 de persoane își serbează onomastica de Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută și ca Sărbătoarea Floriilor.
     Dintre acestea, 857.995 sunt femei, cele mai multe purtând numele Viorica (148.896), Florentina (126.556) sau Florica (94.779). Vor fi sărbătorite și femeile care poartă alte nume cu rezonanțe florale, cum ar fi Camelia (73.102), Margareta (54.389), Violeta (56.563), Lăcrămioara (30.808), Delia (29.619), Narcisa (12.755), Crina (19.263), Iris (1.755), Dalia (2.828), Anemona (789), Micșunica (626), Panseluța (441) sau Crizantema (304).
    De asemenea, sunt sărbătoriți și 631.926 de bărbați, cei mai mulți purtînd numele de Florin (329.564) și Viorel (147.609), dar și Florian (55.038), Florentin (24.655), Florinel (13.771), Narcis (13.124), Bujor (1.606), Ghiocel (1.202), Florica (414) sau Crin (196).
    
     Creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc, duminică, Floriile, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind aclamat de discipolii lui și locuitorii orașului. Sărbătoarea deschide pregătirile de Paști din Săptămâna Mare.
 

vineri, 15 aprilie 2011

TITANIC

15 aprilie 1912: Naufragiul mileniului: scufundarea transatlanticului "Titanic" în Oceanul Atlantic-în apele din Terra-Nova (1.517 decese din 2.223 pasageri)

Titanicul, cel mai mare vapor construit vreodată, s-a scufundat în Atlantic. Titanicul măsura 269 metri lungime, avea o lăţime de 28,5 m lărgime şi o înălţime de 19 m. Era egal ca lungime cu patru avioane Boeing 747 parcate în şir indian. Principala funcţie a acestui vas era să transporte corespondenţa între Marea Britanie şi Statele Unite, înainte de apariţia variantei par avion. Construirea Titanicului a început în martie 1909, când au fost nituite primele plăci de oţel ale vasului. Titanicul era proprietatea companiei Oceanic Steam Navigation. Deşi Titanicul avea echipaj britanic şi naviga sub pavilion britanic, de fapt, era proprietate americană. 
În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, Titanic, pachebotul de lux, s-a scufundat în Oceanul Atlantic. Transatlanticul, socotit imposibil de scufundat a avut la bord 2.273 pasageri, din care au supravieţuit numai 706. Era şi a rămas cel mai mare pachebot construit vreodată, care rivaliza cu orice mare hotel continental, prin eleganţa şi rafinamentul cabinelor, precum şi a serviciilor oferite. Cei care au conceput vasul au prevăzut 32 bărci de salvare, dar, fiindcă nici nu se concepea posibilitatea unui naufragiu, numărul lor a fost redus la 20. Voiajul inaugural a atras multe persoane din înalta societate, nobili britanici, industriaşi americani. La clasele inferioare se aflau emigranţi care visau la o viaţă mai bună în USA şi Canada. S-a renunţat şi la rachetele de semnalizare pentru pericol, fiind considerate inutile. Siguranţa pe care o prezenta vasul, precum şi experienţa vestitului căpitan E.J. Smith, serveau drept garanţie pentru o călătorie fără griji. 

Titanicul a pornit de la Southampton într-o miercuri, pe 10 aprilie 1912, la orele 12. Vremea era bună, temperatura de 10 grade C. Iarna aceea fusese foarte caldă. Într-o atmosferă de bucurie, zeci de mii de oameni erau prezenţi în port pentru a-şi lua rămas bun de la pasageri. Uriaşa construcţie trebuia să cucerească pentru Anglia „Cordonul Albastru“ al oceanului, acea înaltă şi rîvnită decoraţie pentru cea mai rapidă călătorie cu vaporul peste Atlantic. Toţi se aşteptau ca Titanicul să pună în umbră vapoarele celorlalte naţiuni. Printre pasageri se aflau şi 25 de milionari. Cu toţii erau într-o dispoziţie bună, se amuzau şi dansau. 
În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, vaporul de lux a ajuns în apele din Terra-Nova, la 400 de leghe marine de ţărm, unde pe timp de primăvară erau mulţi gheţari plutitori. Un vapor din apropiere a avertizat neîntrerupt Titanicul prin telegraf că există pericol de gheţari. Însă colosul înainta nebuneşte. Fiindcă n-au primit nici un răspuns, telegrafiştii de pe acel vas s-au dus la culcare. Titanicul era echipat cu ultimul sistem de radio Marconi, dar operatorii erau ocupaţi cu trimiterea şi primirea de mesaje pentru pasagerii bogaţi. Căpitanul Smith, a decis ca Titanicul să bată recordul şi să ajungă la New York cu o zi înainte de timpul prevăzut. La orele 23:40, în noaptea de 14 Aprilie, Titanicul s-a lovit de iceberg, iar la orele 2:20 a fost înghiţit de ocean. 

S.O.S. Titanicul!
Avînd viteză mare, vasul a lovit un gheţar exact în locul unde era scris: „No God“. Peretele vasului a fost tăiat de gheţar. Apa a început să pătrundă în vapor. Panica a izbucnit printre pasageri. Căpitanul a poruncit să se păstreze calmul şi să se coboare bărcile de salvare. Operatorii au transmis fără întrerupere SOS. Un alt vapor care părea să fie salvarea celor de pe Titanic a trecut prin apropiere, dar, fiindcă pe Titanic nu erau decât rachete luminoase de întâmpinare, căpitanul celuilalt vas i-a salutat cu semnale albe şi a plecat mai departe. Orchestra condusă de dirijorul Hartley cânta boogie-woogie. 
Într-un târziu s-a auzit în difuzor vocea căpitanului Smith: „Nava se scufundă. Echipaj şi ofiţeri ai Titanicului, sunteţi eliberaţi de orice sarcină. V-aţi făcut datoria, dovedindu-vă a fi demni de numele britanic! Să scape cine poate! Dumnezeu să fie cu voi!“. După 2 ore şi 40 de minute de la impactul cu icebergul, dintr-o dată, faimosul vapor s-a scufundat vertiginos în adânc, la aproape 1.600 kilometri distanţă de destinaţia sa finală. Cei ce pluteau în apă au fost traşi de vârtejul uriaş în adânc. 1.517 de oameni s-au înecat în valurile Atlanticului. În apa rece ca gheaţa, timp de 50 de minute, s-au auzit numai strigătele disperate ale celor ce-şi vedeau moartea cu ochii. Nava Carpathia aflată în apropiere a reuşit să salveze doar o parte din pasagerii naufragiaţi. Cel mai tânăr supravieţuitor de pe Titanic, Malvina Dean, avea doar 8 săptămîni cînd călătorea pe Titanic la clasa a III-a. Ea, mama şi fratele ei au supravieţuit scufundării, dar tatăl ei, Bert, a fost unul dintre cei 1.517 pasageri dispăruţi.
Epava a fost descoperită de-abia în anul 1985, la 3.600 m adâncime, în apropierea coastelor Terrei Nova. Între anii 1986-1987, o expediţie de plongeuri submarini franco-americani a reuşit să recupereze ceva obiecte de valoare. Dr. Robert Ballard este o celebritate printre căutătorii de epave. El este cel care a descoperit Titanicul pe fundul oceanului în 1985, dar mai are în palmares, între multe altele, corabia Lusitania şi faimoasa navă de război a naziştilor, Bismarck. Anul trecut, cercetătorul a organizat o expediţie pe fundul Mării Negre în căutarea epavei Arcei lui Noe


Români care s-au luptat cu valurile
„Tata o scăpat cu viaţă de pe Titanic. A fost harnic şi a emigrat în America, să ne facă nouă, fetelor, zestre. Pe Titanic a fost îngrijitor de animale. O avut mare noroc, că ştia să înoate“, povesteşte clujeanca Susana Pavel despre tatăl ei, Ioan Topan. În 1912, Susana avea doar 11 ani. Descrierea nopţii de coşmar pe care a trăit-o tatăl său şi-o aminteşte exact. „Tata a petrecut pînă la 12 noaptea, după care a mers şi s-a dezbrăcat să doarmă. Când să se culce, o simţit o zdruncinătură puternică. A ieşit cum era, dezbrăcat, şi a sărit de pe vapor în adânc, că ştia să-noate, doar crescuse lângă apă, în Petreşti. Cică vaporul s-a rupt în două, că au dat într-un munte de sare. Tata a tot înotat. Se încâlcea între morţi, dar cel mai frică i-a fost să nu-l înghită peştii. A înotat mult, până a dat de o scară. Doi oameni l-au tras înăuntru, l-au îmbrăcat şi i-au dat ceva de băut, să se încălzească. Era un vapor care umbla la pescuit“. Pereit Anna Olga avea 26 de ani cînd a plecat din America, la bordul navei Carpathia . Voia să se întoarcă în România. Femeia a fost martora tragediei de pe Titanic. A salvat şase vieţi din valurile oceanului. S-a stabilit în Sf. Gheorghe, unde s-a măritat cu un braşovean. Ultimii 3 ani i-a petrecut la Căminul de bătrîni din Hăghig. A murit în 1973. 


Prima ecranizare a fost românească 
Anul trecut, presa mondială a informat despre restaurarea unui film realizat chiar în anul 1912 şi avînd ca subiect catastrofa pachebotului Titanic. Premiera filmului Nacht und Eis - „O dramă a gheţurilor“ avusese loc la doar patru luni de la eveniment. Autorul acestei performanţe de actualitate în filmul de ficţiune era un român care semna Mime Mişu, un regizor de teatru aflat la primul său film. Drama Titanicului a fost ecranizată în numeroase variante. Cea mai cunoscută este producţia lui James Cameron, din 1999, laureată cu 11 premii Oscar. http://www.monitorulexpres.ro

miercuri, 13 aprilie 2011

BĂSESCUBOC NE-A LUAT SPITALU' ! (2)


16.04.2011
Ziua şi protestul la Codlea.
Pentru a treia zi la rând, locuitorii oraşului CODLEA, au ieşit în stradă, în semn de protest faţă de decizia Ministerului Sănătăţii de a desfiinţa unitatea medicală. Câteva sute de oameni le-au cerut în cor guvernanţilor să nu îi lase fără spital. Ei chiar au mai rămas în centrul oraşului şi după ce le-a expirat autorizaţia de protest, dar au manifestat paşnic.
Al 13-lea protest azi la Codlea, sute de oameni au ieşit din nou în stradă şi spun că vor face asta în fiecare zi până îşi vor rezolva probleme . Astăzi ei au fost sprijiniţi şi de nişte organizaţii non guvernamentale venite din Capitală. După ora 14.00, când a expirat autorizaţia de protest, oamenii au încetat să mai scandeze, dar au refuzat să plece acasă. Ei au mai stat de vorbă în centrul oraşului, câteva zeci de minute, în semn de protest faţă de decizia de a închide spitalul.
MONEY.ro





Serialul protestelor contra închiderii spitalelor şi transformarea lor în aziluri de bătrâni continuă!
După Bălceşti, Urlaţi, Codlea, Buftea, azi a avut loc al doilea protest la COMĂNEŞTI - Bacău. Dacă săptămâna trecută s-au adunat 2.000 de protestatari inclusiv din zonele din împrejurimile oraşului, astăzi ploaia a împiedicat pe mulţi să ajungă la miting, astfel că au fost prezenţi aproximativ 300 de protestatari.
Spitalul din Comăneşti are 212 angajati, două linii de gardă şi 120 de paturi şi deserveşte 100.000 de locuitori de pe valea Trotuşului, între Ghimeş şi Dofteana.
Sperând că vor îndupleca autorităţile să nu închidă spitalul din Comăneşti, localnicii au ieşit în stradă şi au protestat, strigând: “Vrem să trăim! Vrem spital!”, „Ăsta e genocid, e ca la Auschwitz, mai bine ne gazează direct!”. Lor li se alătură şi primarul Viorel Miron, care amenință cu greva foamei. “În cazul în care nu se va permite funcţionarea unităţii medicale, voi intra în greva foamei, sunt solidar cu oamenii care m-au ales”, a precizat primarul Miron. În acest timp, spitalul continuă să fie deschis, deşi nu mai beneficiază de finanţare de la data de 1 aprilie 2010

marți, 12 aprilie 2011

ÎNCEPUTUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN !!!

12 aprilie 1457
Bătălia de lângă satul DOLHEŞTI aproape de Suceava, unde ŞTEFAN CEL MARE, fiul lui Bogdan al II-lea a înfrânt şi alungat din scaunul ţării pe unchiul său Petru Aron.
 ("iar după aceea - se relatează în analele putnene - s-au adunat toată ţara, cu preeasfinţitul mitropolit chir Theoctist şi cu ajutorul lui Dumnezeu l-au uns la domnie, pe Siret, în jos la tină, unde se numeşte locul acela Direptate şi până acum. Şi a luat schiptrul ţării Moldovei")
În centrul satului Dolheştii Mari se află Biserica cu Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, ctitorită de Boierul Şendrea la 1481.
Cavaler leal”, hatmanul Şendrea din Dolheşti era unul dintre dregătorii cei mai iubiţi şi apreciaţi de Ştefan cel Mare, fapt întărit şi prin căsătoria sa cu Maria, sora renumitului domnitor. În perioada 1479-1481, el a deţinut importanta funcţie de portar al Cetăţii de Scaun (un fel de ministru al Apărării de azi), timp în care numele său este legat de unele victorii ale moldovenilor împotriva duşmanilor tradiţionali ai ţării. De altfel, portarul Şendrea a căzut eroic într-o astfel de bătălie, de astă dată împotriva oştirilor muntene, la Râmnicu Sărat, în ziua de 8 iulie 1481.
Cele mai vechi biserici boiereşti din Moldova sunt cele din Lujeni, ctitorite de marele cneaz lituanian Tudor Vitold, cumnatul lui Alexandru cel Bun (în nordul Bucovinei) şi Dolheştii Mari. Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva în forma actuală este o insolită sinteză între două epoci îndepărtate în timp: corpul principal (pronaos, naos şi altar) sunt din secolul al XV-lea, iar pridvorul şi turla-clopotniţă în stil rusesc aparţin secolului al XIX-lea.


sâmbătă, 9 aprilie 2011

IEŞEALA DIN CRIZĂ

CUM RESIMT ROMÂNII ÎN BUZUNARE MAI MULTĂ CRIZĂ!!! 
31 MARTIE 2011 - ULTIMA ZI DE CRIZĂ !!?!!
1 APRILIE ÎNTÂIA ZI DE ...
08.04.2011 - SCUMPIREA BENZINEI OMV Petrom - cu 9 bani/litru 
Nu pricep de ce OMV-PETROM scumpeşte benzina!!! Salariile românilor de la OMV sunt europene???
Întreb şi eu!!! Preţul benzinei este "european" iar salariile românilor sunt... "româneşti"! Eu nu înţeleg de ce se mai alimentează de la benzinăriile OMV-PETROM !!!
-OMV Carrera 100=6,01 lei/litru
-OMV Alpin Diesel=5,72 lei/ litru.
au urmat Rompetrol (9 bani/litru) şi Lukoil (6 bani/litru).
01.04.2011 - Închiderea unor spitale a dus la primele decese!!! Aşa dispar pensionarii pe cale biologică!!! Şi apoi de atâta suferinţă !!! Ne ajută acest guvern să scăpăm de aşteptare !!!
Bălceşti...
Urlaţi...
Tutova...
Codlea...

01.04.2011 - PREŢUL ENERGIEI ELECTRICE creşte cu 4,5%
Consumatorii casnici vor plăti lunar cu 1,8 lei pe 100 kWh mai mult, pentru sprijinirea producţiei de energie în unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă. Nu este vorba de creşterea preţului energiei, ci de un cost suplimentar”, au declarat pentru Mediafax surse din Ministerul Economiei.
Tariful pentru 100 kWh, consumul mediu lunar pe gospodărie în România, este în prezent de 40 lei, astfel că valoarea facturii va creşte cu 4,5%.

vineri, 8 aprilie 2011

Made in ROMÂNIA

MAGIUNUL DE TOPOLOVENI
"Magiunul de prune Topoloveni" se alătură, începând de vineri, celor peste 1000 de produse agricole şi alimentare protejate de sistemul de calitate european al denumirilor de origine protejată şi indicaţiilor geografice protejate, fiind primul românesc de acest tip, potrivit Comisiei Europene (Mediafax).