BUNAVESTIRE

Blagoveştenia

Buna Vestire (sau Blagoveştenia, cum se mai numeste în popor, cu vechiul termen slavonesc) este o sărbătoare cu dată fixă (25 martie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni - până la Crăciun - cât Maria L-a purtat în pântece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescută în Templu până la 15 ani şi apoi dată în tutela dreptului Iosif (căci părinţii ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvâtată eşti tu între femei... Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema...” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: "Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1, 38). Şi Arhanghelul l-a vestit în vis şi pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea şi naşterea cea minunată: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zamislit într-însa este de la Duhul Sfânt ...” (Matei 1, 20). 

Pe 26 martie, imediat dupa Buna Vestire, e sărbătorit Soborul Sf. Arhanghel Gavriil, crainicul lui Dumnezeu. Arhanghelii, cum le-o spune şi denumirea de origine grecească, sunt "îngeri întâistătători". Echivalând termenul grecesc, tradiţia românească îi numeşte şi Voievozi. Conform tradiţiei evreieşti, ei sunt în număr de 7, dar în Biblie nu sunt nominalizaţi decât 3 (Mihail, Gavriil şi Rafail).

Buna Vestire în calendarul popular

Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunţă vestirea primăverii.
Potrivit tradiţiei, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău. Există obiceiul ca în această zi, să se numere de câte ori cucul îşi cânta numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit. Flăcaii şi fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători. Dacă se întâmplă ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul său echivala cu un an de aştepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică. De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flăcăii nu le vor ocoli.

www.crestinortodox.ro