Euro crește vertiginos

Coronavirus: COVID-19 update

Pandemia de coronavirus din România cauzată de noul coronavirus 2019-nCoV (SARS-CoV-2), virus care provoacă o infecție numită COVID-19, care poate fi asimptomatică, ușoară, moderată sau severă. Infecția severă include o pneumonie atipică severă manifestată clinic prin sindromul de detresă respiratorie acută.

Primul caz de infecție cu noul coronavirus a fost confirmat pe 26 februarie 2020 la un bărbat din județul Gorj. 

Până pe 17 martie au fost confirmate 184 de cazuri de infecții cu virusul COVID-19.

Din totalul de cazuri confirmate, 16 au fost tratate. Au fost tratate și cele două persoane române de pe croaziera Diamond Princess din Japonia.

Până acum a fost înregistrat un singur deces al unui cetățean român, produs în afara României.

Pe 22 ianuarie 2020, guvernul român a anunțat mai multe măsuri preventive, inclusiv desemnarea a șase spitale unde vor fi internați pacienții care vor fi depistați cu noul nou coronavirus 2019-nCoV. Acestea sunt spitalele de boli infecțioase din Iași, Timișoara, Constanța, Cluj, iar în București – INBI „Matei Balș” și SCBIT „Victor Babeș”. 

A fost dispusă instalarea termoscanerelor în toate aeroporturile, pentru depistarea pasagerilor a căror temperatură corporală depășește 38°. 

A fost constituit un comitet interministerial pentru monitorizarea și managementul potențialelor infecții cu noul coronavirus, format din specialiști, sub coordonarea miniștrilor sănătății, afacerilor externe, afacerilor interne și transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor. 

A fost redactat un chestionar pentru pasageri. Au fost luate măsuri speciale pentru ansamblul folcloric din Mioveni, format din 25 de persoane, care se afla în Beijing-China și care urma să sosească pe aeroportul din Otopeni.

Pe 31 ianuarie a fost solicitată suplimentarea stocurilor aflate la nivelul Ministerului Sănătății pentru biocidele utilizate pentru dezinfecția mâinilor și a suprafețelor și a echipamentelor de protecție necesar personalului medico-sanitar.

S-a hotărât procurarea mai multor echipamente medicale, de protecție, izolete, dezinfectant și echipamente de transport pentru constituirea unor stocuri de urgență. S-a stabilit că personal suplimentar din cadrul direcțiilor de sănătate publică va sprijini poliția de frontieră.

9 februarie. Doi cetățeni români care fuseseră transportați din China în Germania prin intermediul unor zboruri medicale organizate în cadrul Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii Europene au fost aduși în România. Cele două persoane erau asimptomatice și au fost testate pentru coronavirus și, conform procedurilor, au rămas 14 zile sub supraveghere medicală într-un spațiu special destinat din București.

22 februarie. Cei 6 cetățeni români (2 pasageri și 4 membri ai echipajului) aflați pe nava de croazieră Diamond Princess au fost aduși în România, prin intermediul unui zbor medical. Ei au fost examinați medical înainte de îmbarcare, testați (negativ) pentru COVID-19 și au rămas 14 zile sub supraveghere medicală într-un spațiu special destinat din București.

23 februarie. Având în vedere evoluția cazurilor de îmbolnăvire din Italia, în zone unde se aflau sau călătoreau numeroși cetățeni români și că România ar putea să fie mai expusă la apariția de cazuri de infecție cu noul coronavirus, din cauza dinamicii călătoriilor cetățenilor români pe rutele terestre și aeriene dintre cele 2 țări, Comitetul intersectorial pentru prevenirea și limitarea îmbolnăvirilor cu noul coronavirus (COVID-19) a hotărât că autoritățile de sănătate publică vor include persoanele care sosesc în România din localitățile afectate din regiunea Veneto și din provincia Lodi/Lombardia, sau care au călătorit în aceste localități în ultimele 14 zile, în categoria celor care vor sta după intrarea în țară în condiții de carantină timp de 14 zile. Au fost suplimentate măsurile de control și prevenire a infecției cu noul coronavirus la punctele de frontiera terestre, maritime/fluviale și aeriene. 

25 februarie. Guvernul României, în cadrul Comitetului Național de Urgență, a luat o serie de măsuri, printre care decizia ca toți călătorii asimptomatici la sosirea pe teritoriul României din zonele afectate de coronavirus, respectiv Hubei (China), cele 11 localități din Italia, și peroanele care încă se mai aflau pe nava de croazieră Diamond Princess să intre direct în carantină, pentru o perioadă de 14 zile. Celelalte persoane care vin din regiunile afectate Lombardia și Veneto urmau să intre în izolare voluntară la domiciliu timp de 14 zile, la sosirea în România. Ministrul Sănătății a subliniat că nerespectarea măsurilor privind carantina se va sancționa conform art. 352 din Codul Penal.

Ministerul Sănătății a informat că un cetățean italian în vârstă de 71 de ani , confirmat cu COVID-19 în Italia, a fost în România, în Craiova, în perioada 18-22 februarie, unde a vizitat rudele soției sale și a avut mai multe întâlniri de afaceri. A fost declanșată o anchetă epidemiologică și dispuse măsurile de carantină sau izolare, după caz.

26 februarie – primul caz de infecție

A fost confirmat primul caz de infecție cu noul coronavirus pe teritoriul României pe 26 februarie - un bărbat de 20 de ani din județul Gorj, care a intrat în contact cu italianul diagnosticat cu coronavirus care vizitase recent România. Starea bărbatului nu era gravă. Bărbatul din Gorj a fost izolat și apoi transportat la Institutul Matei Balș din București, pentru tratament.

26 februarie 2020 – carantină și autoizolarea la domiciliu

Pe 26 februarie 2020 a fost emis Ordinul ministrului sănătății pentru instituirea măsurii de carantină a persoanelor în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infectarea cu COVID-19 și stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii și limitării efectelor epidemiei. Măsura de carantină se aplică pentru toate persoanele asimptomatice care se întorc din zonele cu transmitere comunitară extinsă. Carantina durează 14 zile și este organizată în spații special amenajate, puse la dispoziție de autoritatea locală, în colaborare cu Direcția de Sănătate Publică. Nerespectarea măsurilor de carantină, precum și furnizarea de informații false autorităților, se sancționează conform legilor în vigoare.

Persoanele care au călătorit în ultimele 14 zile în localități din zonele afectate de COVID-19, altele decât cele cu transmitere comunitară extinsă, sau au intrat în contact direct cu persoanele cu simptome și care au călătorit în zone cu transmitere comunitară extinsă sau au intrat în contact direct cu persoanele care au fost confirmate cu COVID-19 se vor autoizola la domiciliu 14 zile de la data întoarcerii din călătorie, respectiv de la data ultimului contact cu o persoană simptomatică/confirmata. În acest timp, vor fi monitorizate de către direcțiile de sănătate publică și prin intermediul medicului de familie telefonic zilnic timp de 14 zile de la intrarea în România. Măsura se aplică și tuturor membrilor familiei și persoanelor care locuiesc la același domiciliu, pentru o perioadă de 14 zile de la data întoarcerii din călătorie, respectiv de la data ultimului contact cu o persoană simptomatică/confirmată. Toate persoanele autoizolate la domiciliu au obligația să nu părăsească domiciliul declarat, în care se află de la momentul autoizolării. Dacă restul familiei nu dorește să intre în izolare alături de persoana care a călătorit, atunci se va solicita către Direcția de Sănătate Publică (DSP) intrarea acesteia în carantină instituționalizată. Această opțiune este posibilă numai în cazul în care persoana nu a avut anterior contact cu familia.

28 februarie – 2 cazuri confirmate

Pe 28 februarie, au fost confirmate două noi cazuri de infectare cu virusul COVID-19: un bărbat în vârstă de 45 de ani din județul Maramureș, care fusese la doctor în Italia și a ajuns cu febră în România, și o femeie în vârstă de 38 de ani din județul Timiș, care a mers la Bergamo, în Italia, pe 25 februarie. 47 de persoane se aflau în carantină, iar 8.356 de persoane erau monitorizate la domiciliu.

Directorul DSP Gorj Ivanov Carmen a fost demisă de ministrul sănătății pentru că nu a respectat procedurile și legislația în vigoare privind instituirea măsurii de carantină a persoanelor în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infectarea cu COVID-19, nu a instituit măsurile corespunzătoare în vederea prevenirii și limitării efectelor epidemiei și nu a utilizat spațiile de carantină identificate la nivelul județului și a transmis raportări inexacte privind situația din primul județ în care a fost identificat un caz de COVID-19.

3 martie – 1 caz confirmat

Pe 3 martie 2020 a fost confirmat al patrulea caz de infectare, fiind vorba despre un bărbat de 47 de ani din Timișoara, care a fost în contact cu femeia depistată pozitiv în data de 28 februarie 2020. Bărbatul a călătorit cu femeia de 38 de ani în același avion în data de 20 februarie 2020. Conform informaților din partea DSP Timiș, bărbatul era asimptomatic, afebril. S-a solicitat transportul cu izoleta la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara.

4 martie – 2 cazuri confirmate

Pe 4 martie a fost confirmat al cincilea caz de infectare. Este vorba despre unul dintre contacții bărbatului de 47 de ani din Timișoara, depistat pozitiv cu o zi mai devreme. Acesta era nepotul lui, în vârstă de 16 ani. Tânărul era asimptomatic, afebril. S-a solicitat transportul cu izoleta la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara. În aceeași zi, a fost confirmat al șaselea caz de infectare: un bărbat în vârstă de 71 de ani din Suceava, care s-a întors din Lombardia în data de 28 februarie și se afla în autoizolare. Bărbatul s-a prezentat cu febră și frisoane la Spitalul Județean de Urgență Suceava, secția de boli infecțioase, unde a fost internat.

5 martie

Trei din cele șase persoane diagnosticate cu COVID-19 în România au fost declarate vindecate. Primul caz depistat, bărbatul din județul Gorj, a fost externat. Ceilalți doi pacienți, femeia în vârstă de 38 de ani și bărbatul în vârstă de 48 de ani, care erau internați într-un spital din Timișoara, au fost declarați vindecați după ce două teste efectuate la intervale de 24 de ore au fost negative. La nivel național se aflau în carantină 35 persoane, iar alte 11.731 de persoane în autoizolare la domiciliu.

6 martie – 3 cazuri confirmate

O colegă de clasă a tânărului de 16 ani din Timișoara a fost confirmată pozitiv cu coronavirusul Covid-19 și a fost internată la spitalul Victor Babeș din Timișoara, acesta fiind cel de-al șaptelea caz din România. A fost diagnosticat cu COVID-19 al optulea caz: un bărbat în vârstă de 51 de ani din județul Olt, care a călătorit din Italia cu același autocar cu bărbatul de 71 de ani din Suceava, fiind contact direct al acestuia. Bărbatul nu prezenta simptome specifice în momentul confirmării și a fost internat în Spitalul de boli infecțioase din Craiova. Seara a fost confirmat al nouălea caz pozitiv de COVID-19, acesta era un bărbat de 40 de ani din Hunedoara, care se afla în izolare la domiciliu din 26 februarie, întrucât a revenit în România din Italia (Bergamo); după ce bărbatul a avut febră el a fost internat la Spitalul de boli infecțioase din Timișoara.

7 martie - 4 cazuri confirmate

Pe 7 martie au fost confirmate alte 4 cazuri, numărul ajungând la 13. Primul caz este o tânără de 15 ani din Timișoara, care studiază în aceeași unitate de învățământ cu ceilalți doi tineri de 16 ani din Timișoara, dar într-o altă clasă. Tânăra s-a prezentat la Spitalul de copii din Timișoara, prezentând simptome de febră și tuse și a fost ulterior internată la Spitalul de boli infecțioase din Timișoara. Al doilea caz este o tânără de 16 ani din Hunedoara, care a călătorit în același avion în imediata vecinătate a bărbatului de 40 de ani din Hunedoara, confirmat pe 6 martie. Tânăra de 16 ani era asimptomatică și a fost internată la Spitalul de boli infecțioase din Timișoara. După-amiază a fost confirmat cel de al 12-lea caz de infecție cu COVID-19. Acesta era un bărbat din București, în vârstă de 49 ani, care s-a întors din Italia (Roma) în data de 27 februarie 2020, dintr-o zonă neafectată. Bărbatul s-a prezentat pe 6 martie la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” cu febră. Este primul caz depistat în București. Seara a fost confirmat un nou caz de infectare: un bărbat de 72 ani din Galați, care a venit din Lombardia în data de 29 februarie. În data de 6 martie bărbatul a prezentat simptomatologie conformă cu definiția de caz COVID 19 și a fost transportat cu izoleta, din locul în care se afla în autoizolare, la Spitalul județean Galați, secția de boli infecțioase.

8 martie – 2 cazuri confirmate

Au fost confirmate 2 cazuri de infectare cu COVID-19. Primul caz este o femeie de 42 de ani, din București, contact al bărbatului de 49 de ani, din București, confirmat pozitiv pe 7 martie. Femeia a fost transferată la Institutul Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș”. Al 2-lea caz este o femeie de 70 de ani, din județul Mureș, care se afla în izolare la domiciliu din data de 6 martie, deoarece revenise în țară din Italia (Ancona/Bologna), femeia a avut dificultăți de respirație, tuse și febră și a fost transportată cu izoleta pentru internare la Spitalul de boli infecțioase din Cluj.

Începând cu 8 martie 2020, au fost interzise manifestările publice sau private, în spații deschise sau închise, cu un număr de participanți mai mare de 1000 de persoane. Evenimentele la care este estimată participarea unui număr mai mic de persoane pot fi organizate doar după obținerea aprobării de la Direcțiile de Sănătate Publice locale. Au fost suspendate stagiile de practică în spitale pentru studenții la medicină și farmacie, cu excepția situațiilor de voluntariat în sprijinul medicilor. Au fost interzise vizitele în spitale a aparținătorilor pacienților. În cazul apariției cazurilor de COVID-19 în unitățile de învățământ se suspendă cursurile.

9 martie – 2 cazuri confirmate

Au fost confirmate 2 cazuri noi de infecție cu COVID-19, numărul total ajungând astfel la 17. Primul caz este o femeie de 73 de ani din Pârscov, jud. Buzău, care s-a prezentat cu febră pe 8 martie la Spitalul Județean Buzău, după ce cu o săptămână înainte venise din Italia, ea a fost testată pozitiv cu COVID-19 și a fost internată la spitalul Matei Balș din București.

Al 2-lea caz este un bărbat de 60 de ani din București, care era internat la spitalul Dimitrie Gerota în momentul în care a fost testat pozitiv, acesta a călătorit în teritoriile palestiniene, în perioada 21-26 februarie 2020.Bărbatul de 60 de ani din București, fost ofițer MAI, a mințit că nu a fost plecat din țară, și a infectat în mod direct sau indirect cu COVID-19 alte 13 persoane. "Aceasta arată inconștiența acelui om care nu a dat detaliile necesare și nu s-a prezentat la timp", a spus Nelu Tătaru, secretar de stat în Ministerul Sănătăți. Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 a deschis un dosar penal pe numele acestui bărbat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 352 CP. 

10 martie 2020 – 12 cazuri confirmate

Pe 10 martie au fost confirmate 12 cazuri de cetățeni infectați cu virusul COVID. Numărul total la nivel național a ajungând la 29 de cazuri. Până seara, au fost confirmate 8 cazuri noi de infectare cu COVID-19, toate în București. Dintre acestea, 3 erau contacți ai bărbatului de 60 de ani care fusese internat la Spitalul Gerota pe 9 martie, cei 3 pacienți erau fiul (32 de ani), nora (30 de ani, gravidă, angajată la Primăriei Capitalei) și nepotul (3 ani) bărbatului. Al 4-lea caz erau o femeie, 31 ani, din județul Ilfov, contact cu prietena bărbatului de 49 de ani, primul caz confirmat în București. Celelalte 4 cazuri care s-au prezentat cu simptomatologie la INBI Matei Balș erau o femeie, 36 de ani, din București care s-a întors pe 29 februarie din Israel; o femeie, 35 ani, din București, care s-a întors pe 29 februarie din Israel; un bărbat, 34 ani, din București, care s-a întors pe 27 februarie 2020 din Londra, Marea Britanie; o femeie, 41 ani, care s-a întors din Germania pe 7 martie 2020 din Munchen, Germania.

Seara au fost confirmate încă 4 cazuri de îmbolnăvire cu noul coronavirus. Primul caz era un bărbat de 57 ani care s- a întors din Italia și se afla în carantina în Arad. Celelalte 2 cazuri erau o femeie de 26 ani din Hunedoara și un tânăr de 37 de ani care era internat în Spitalul de boli infecțioase din Reșița, și a fost contact al unei persoane pozitive și o femeie din București, în vârstă de 47 de ani. Femeia de 47 de ani din București este cel de-al 29 caz confirmat de îmbolnăvire cu noul coronavirus și a fost în contact cu pacientul care a fost internat la Spitalul Gerota.

Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență a decis să suspende procesul de învățământ în unitățile școlare din învățământul preșcolar, gimnazial, liceal, postliceal și profesional, în perioada 11-22 martie 2020, cu posibilitatea prelungirii acestei măsuri în funcție de situație. A fost suspendat transportul rutier de persoane pentru toate cursele înspre și dinspre Italia (începând cu 10 martie) și transporturile feroviare către și dinspre Italia (începând cu 12 martie). Au fost sistate programele de studii de tip schimb de experiență și stagii de practică în spitale ale studenților și cursanților școlilor postliceale sanitare. Unitățile de alimentație și furnizorii publici și privați de transport persoane au fost obligați să dezinfecteze frecvent suprafețele, să evite aglomerația de persoane în spațiile comerciale, și să dezinfecteze frecvent habitaclul în mijloacele de transport. Unde există posibilitatea, personalul din instituțiile publice și private își vor desfășura atribuțiile de serviciu de la domiciliu. A fost precizat că pentru evenimentele cu un număr de maxim 200 de participanți, nu este necesară solicitarea avizului direcției de sănătate publică. în spitalele din subordinea Ministerului Sănătății vor fi limitate internările programate, în raport cu gradul de ocupare al paturilor (inclusiv cele din ATI) și evoluția epidemiologică locală, iar în funcție de dinamica situației se poate decide chiar interzicerea internărilor programate. Pacienții vor fi sfătuiți se adreseze spitalelor doar pentru situații de urgență.

11 martie 2020 - 18 cazuri confirmate

Primul caz confirmat (al 30–lea caz la nivel național) în 11 martie este o femeie de 43 ani, medic gastroenterolog la Spitalul Gerota din București care l-a îngrijit pe primul pacient confirmat cu coronavirus la acest spital, fostul polițist în vârstă de 60 de ani care a infectat mai multe persoane. Este primul medic infectat cu coronavirus în România. 

Al doilea pacient confirmat (al 31-lea caz la nivel național) în 11 martie este un bărbat de 42 ani, confirmat pozitiv COVID-19 în Iași, revenit din Veneția în 2 martie.

Al treilea caz (cazul 32) este un bărbat în vârstă de 38 ani din Iași, care a intrat în contact cu un caz confirmat în Varșovia, era în autoizolare din data de 9.03.2020.

Cazurile 33-35 sunt un bărbat de 55 ani din București, care a intrat în contact cu fostul polițist internat la Spitalul Gerota, un bărbat de 31 de ani tot din București aflat în autoizolare și o femeie de 53 de ani din Covasna, sosită în 8 martie 2020 din Italia, aflată în autoizolare.

Cazul 36 este un bărbat din București, de 56 de ani, care a călătorit în Israel în perioada 22-29 februarie și a prezentat simptome, starea de sănătate agravându-se și a fost internat în ATI la Spitalul Victor Babeș.

Cazul 37 este un bărbat, 47 de ani, din București, care a călătorit la Stuttgart între 26.02-02.03.2020, și a prezentat simptome pe 06.03.2020 fiind internat la Spitalul Victor Babeș.

Cazul 38 este o femeie de 54 de ani, din București, contact direct al fostului ofițer MAI internat la Spitalul Gerota.

Cazul 39 este un bărbat, 52 de ani, din Constanța, care a declarat că nu a avut contact cu o persoană infectată și nici nu a călătorit în această perioadă.

Cazurile 40-44 sunt 5 bărbați de 22, 30, 34, 36 și 57 de ani veniți prin vama din Italia în data de 9.03.2020, care au fost carantinați în Arad imediat de la sosire.

Cazul 45 este un bărbat, 20 de ani, din Iași, care a venit din Italia pe 10.03.2020 și a întrat în carantină la Satu Mare, era asimptomatic și a fost transportat cu izoleta la Spitalul de Boli Infecțioase Iași; a venit cu mașina în care mai era o persoană, care a fost testată negativ, testul va fi reluat.

Cazul 46 este o femeie, 63 de ani, care a fost în contact cu femeia de 35 de ani care a călătorit în Israel și care s-a întors în România pe 29 februarie. 

Cazul 47 este un bărbat, 48 de ani, din București, care era asimptomatic, dar a fost în contact direct cu fiul pacientului care a fost internat la Spitalul Gerota.

Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență a dispus emiterea unui ordin ce cuprinde suspendarea temporară, pentru o perioadă de 6 luni, a distribuției, în afara teritoriului României, a medicamentelor, dispozitivelor medicale și materialelor sanitare esențiale în prevenția și tratarea afecțiunilor asociate infecției cu COVID-19. Lista va cuprinde medicamente precum: antivirale, antiinflamatorii, antibiotice, antitermice, antifungice, anestezice, sedative, precum și alte medicamente necesare în tratarea cazurilor de COVID-19 și a complicațiilor acestora. De-asemenea, lista va cuprinde materiale sanitare și dispozitive medicale: combinezoane, mănuși, seringi, măști, ochelari de protecție, soluții dezinfectante, precum și alte materiale și dispozitive medicale necesare pentru gestionarea cazurilor de COVID -19.

Pe 12 martie au fost confirmate 12 cazuri de persoane infectate cu virusul COVID. 

Cazul 48 – o femeie, 20 de ani, din București, contact direct cu un șofer internat la Spitalul Gerota.

Cazul 49 – o femeie, 45 de ani din Cluj, venită din Italia și aflată în carantină în Arad, fiind ulterior transferată la Spitalul de Boli Infecțioase Timișoara.

Cazul 50 - o femeie de 54 de ani din Neamț, care a venit pe 1 martie, din Italia și a fost internată la Spitalul Roman pe 11 martie, cu tuse, febră și faringită.

Cazul 51 – un bărbat 21 ani, jud. Mureș, șofer de TIR, a călători în Italia în perioada 4-6 martie, pe 10 martie 2020 a avut simptome care se încadrau în definiția de caz de COVID-19 și a fost internat la secția de boli infecțioase a Spitalului județean din Tg. Mureș, ulterior a fost transferat la Cluj-Napoca. 

Cazul 52 – o femeie, 33 ani, care lucrează în Trentino, Italia și s-a intors pe 10.03.2020, iar pe 11.03.2020 a fost internată cu durere în gât la Spitalul de Boli Infecțioase Cluj-Napoca.

Cazul 53 – un bărbat, 53 ani, Covasna, venit din Italia, Trentino, pe 08.03 și autoizolat la domiciliu, fiind contact cu un caz pozitiv. Cazurile 54-59 au intrat în contact cu femeia din Hunedoara, 26 de ani, care a plecat din izolarea la domiciliu și s-a plimbat o săptămână prin județ, timp în care s-a internat la două spitale, fără să spună că se întorsese dintr-o zonă roșie din Italia, pentru nerespectarea izolării la domiciliu i s-a întocmit dosar penal. Cazurile 54-59 sunt o femeie, 58 ani, pacient, o femeie, 74 ani, pacient, o femeie, 52 ani, pacient, o femeie, 45 ani, autoizolată la domiciliu, cadru medical, o femeie, 53 ani, autoizolată la domiciliu, cadru medical, o femeie, 45 ani, autoizolată la domiciliu, cadru medical.

Până astăzi, 13 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 75 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre cei 75 de cetățeni care au contactat virusul, șase sunt declarați vindecați și au fost externați.
Persoanele infectate cu COVID-19 (coronavirus) sunt internate în spitale din București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova și Constanța și se află sub supraveghere medicală permanentă. Starea generală a pacienților este bună, cu excepția pacientului internat la ATI la Institutul Victor Babeș. Starea pacientului internat la ATI la Institutul Victor Babeș este una ameliorată față de momentul internării.
Cele mai multe persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 (coronavirus) sunt în municipiul București (27), acestea fiind internate în spitale de boli infecțioase și sub permanentă supraveghere medicală.
Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 2.298 de persoane pentru care se efectuează verificări pentru a depista dacă au contactat virusul COVID – 19 (coronavirus). Alte 13.723 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.
Până la acestă dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.545 de teste. Dintre acestea, 2.470 au fost cu rezultat negativ, adică persoanele de la care au fost prelevate mostrele analizate nu sunt infectate cu COVID-19.
Până în prezent, au fost înregistrate 32 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 352 alin. 1 Cod Penal și două dosare penale înregistrate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de comunicarea de informații false, faptă prevăzută și pedepsită de art. 404 Cod Penal.
Până astăzi, 14 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 102 cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre cei 102 cetățeni care au contactat virusul, șase sunt declarați vindecați și au fost externați.
Persoanele infectate cu COVID-19 (coronavirus) sunt internate în spitale din București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova și Constanța și se află sub supraveghere medicală permanentă. Starea de sănătate generală a pacienților este bună, cu excepția bărbatului internat la spitalul Victor Babeș, care a prezentat complicații, dar a cărui stare este ameliorată.
Situația pe județe/municipiul București a cetățenilor infectați cu virusul COVID-19 (coronavirus) se prezintă astfel: București (31), Timiș (11), Hunedoara (14), Constanța (7), Iași (5), Caraș-Severin (4), Covasna (4), Dolj (3), Brașov (2), Mehedinți (2), Mureș (2), Gorj (2), Cluj (2), Neamț (2), Olt (2), Bacău (1), Bihor (1), Buzău (1), Galați (1), Maramureș (1), Prahova (1), Suceava (1), Vrancea (1) și Ilfov (1).
Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 2.652 de persoane pentru care se efectuează verificări pentru a depista dacă au contactat virusul COVID – 19 (coronavirus). Alte 14.573 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.
Până la acestă dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.929 de teste. Dintre acestea, 2.827 au fost cu rezultat negativ, adică persoanele de la care au fost prelevate mostrele analizate nu sunt infectate cu COVID-19.
Până în prezent, au fost înregistrate 33 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 352 alin. 1 Cod Penal.
În Republica Italiană a fost înregistrat decesul unui cetățean român diagnosticat cu infecție cu COVID-19, pe fondul unor afecțiuni medicale pre-existente.
Intrarea în scenariul al 3-lea, pe teritoriul României presupunea, în estimarea inițială, „transmiterea susținută pe scară largă, cu creșterea presiunii asupra sistemului de îngrijiri de sănătate (101-2000 cazuri)”.
Până astăzi, 15 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 139 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre cei 139 de cetățeni care au contactat virusul, nouă sunt declarați vindecați și au fost externați.
Astăzi au fost confirmate 16 cazuri noi, după cum urmează: 4 cazuri în București, 4 în Arad, 3 în Brașov, 2 în Brăila și câte 1 caz în Constanța, Teleorman și Iași.
Toate persoanele nou confirmate pozitiv la COVID-19 sunt fie contacți ale unor cazuri pozitive, fie persoane aflate în carantină. Cele 16 persoane au vârsta cuprinsă între 5 ani și 71 de ani.
Persoanele infectate cu COVID-19 (coronavirus) sunt internate în spitale din București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova și Constanța și se află sub supraveghere medicală permanentă. Starea de sănătate generală a pacienților este bună, cu excepția bărbatului internat la spitalul Victor Babeș, care a prezentat complicații, dar a cărui stare este ameliorată.
Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 2.855 de persoane pentru care se efectuează verificări pentru a depista dacă au contactat virusul COVID – 19 (coronavirus). Alte 14.640 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.
Până la acestă dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.205 teste. Dintre acestea, 3.066 au fost cu rezultat negativ, adică persoanele de la care au fost prelevate mostrele analizate nu sunt infectate cu COVID-19. Testele au fost prelucrate în 6 unități sanitare din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova și Constanța.
Până în prezent, au fost înregistrate 36 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 352 alin. 1 Cod Penal.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (coronavirus) la nivel european și global.
Până la data de 15 martie 2020, au fost raportate 39768 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit.

ŢARA	CAZURI CONFIRMATE	DECEDAȚI	VINDECAŢI*
Italia	17750  (+2637)	1441  (+425)	1966   (+527)
Spania	5753   (+2749)	136      (+52)	517     (+324)
Franţa	4499   (+1623)	91     (+30)	12
Germania	3795  (+1426)	8       (+3)	46
Regatul Unit	1140   (+550)	21      (+11)	19

INFORMAȚII LA DATA: 15 MARTIE 2020

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 15 MARTIE 2020
CAZURI CONFIRMATE	DECEDAȚI	VINDECAȚI*
151363   (+17503)	5758 (+791)	71694  (+2274)

*conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/

* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 13-15 martie

16 martie
În contextul evoluției situației epidemiologice determinată de răspândirea COVID-19, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat luni, 16 martie a.c., decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României pentru 30 de zile, măsurile adoptate regăsindu-se în anexa la acest comunicat.

Până astăzi, 16 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 168 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre cei 168 de cetățeni care au contactat virusul, 9 sunt declarați vindecați și au fost externați.

De la ultima informare, au fost confirmate 10 cazuri noi, după cum urmează: 4 în București, 2 în Ilfov și câte unul în Constanța, Teleorman, Neamț și Mureș.

Toate persoanele nou confirmate pozitiv la COVID-19 sunt fie contacți ale unor cazuri pozitive, fie persoane aflate în carantină. Cele 10 persoane au vârsta cuprinsă între 21 de ani și 63 de ani.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 3.078 de persoane pentru care se efectuează verificări pentru a depista dacă au contactat virusul COVID – 19 (coronavirus). Alte 14.845 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.708 teste. Dintre acestea, 3.540 au fost cu rezultat negativ, adică persoanele de la care au fost prelevate mostrele analizate nu sunt infectate cu COVID-19. Testele au fost prelucrate în 7 unități sanitare din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Iași și Constanța.

Până în prezent, au fost înregistrate 36 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 352 alin. 1 Cod Penal.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 16 martie 2020, au fost raportate 51.771 de cazuri în UE/SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit.

ŢARA	CAZURI CONFIRMATE	DECEDAȚI	VINDECAŢI*
Italia	23.980  (+6.230)	1.811  (+370)	2.335   (+369)
Spania	7.753   (+2.000)	288   (+152)	517
Franţa	5.423   (+924)	127     (+36)	12
Germania	4.838  (+1.043)	12       (+4)	46
Regatul Unit	1.391   (+251)	35     (+14)	21      (+2)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 16 MARTIE 2020
CAZURI CONFIRMATE	DECEDAȚI	VINDECAȚI*
167.414   (+16.051)	6.507 (+749)	77.257  (+5563)

Până astăzi, 17 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 222 cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre cei 222 de cetățeni care au contactat virusul, 19 sunt declarați vindecați și au fost externați. De la ultima informare, au fost confirmate 33 de cazuri noi, după cum urmează: 26 în București, 5 în Brașov și câte unul în Constanța și Prahova.
Toate persoanele nou confirmate pozitiv la COVID-19 sunt fie contacți ale unor cazuri pozitive, fie persoane aflate în carantină. Pacienții nou confirmați au vârsta cuprinsă între 26 ani și 64 de ani.
Dintre pacienții aflați în unitățile medicale, 4 dintre ei sunt la secția de terapie intensivă, dar au o stare generală stabilă.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 3373 persoane pentru care se efectuează verificări pentru a depista dacă au contactat virusul COVID – 19 (coronavirus). Alte 18965 persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 4150 de teste. Dintre acestea, 3928 au fost cu rezultat negativ, adică persoanele de la care au fost prelevate mostrele analizate nu sunt infectate cu COVID-19. Testele au fost prelucrate în 8 unități sanitare din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Iași și Constanța.

Poliția de Frontieră a deschis dosar penal pe numele cetățeanului român care a călătorit, cu aeronava unei companii aeriene private, pe relația Madrid – București deși a fost depistat ca fiind infectat cu noul tip de coronavirus în Spania.
Cercetările se desfășoară pentru infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor.
Până în prezent, prin structurile abilitate ale MAI, au fost întocmite 40 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 352 alin. 1 Cod Penal.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 17 martie 2020, au fost raportate 61.098 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit.

ŢARA	CAZURI CONFIRMATE	DECEDAȚI	VINDECAŢI*
Italia	27.980  (+4.000)	2.158 (+347)	2.335   (+414)
Spania	9.191   (+1.438)	309   (+21)	1028   (+511)
Franţa	6.633   (+1.210)	148   (+21)	12
Germania	6.012  (+1.174)	13      (+1)	67       (+21)
Regatul Unit	1.543   (+152)	55     (+20)	53        (+32)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 17 MARTIE 2020
CAZURI CONFIRMATE	DECEDAȚI	VINDECAȚI*
180.159   (+12.745)	7.103 (+596)	80.236  (+2979)

*conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/

* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 16-17 martie

surse: www.google.com
https://www.worldometers.info/coronavirus/
https://covid19.hackout.ro/
https://www.mai.gov.ro/buletin-de-presa

Infern la Bologna

Cel puţin o persoană a murit şi peste 60 au fost rănite, după ce un camion plin cu substanţe inflamabile a lovit o platformă care transporta maşini. Nu sunt români implicați!

https://www.tgcom24.mediaset.it/cronaca/emilia-romagna/esplode-un-autocisterna-in-tangenziale-a-bologna-almeno-20-feriti_3156493-201802a.shtml

INFLATIA UE - 2017

sursa: EUROSTAT

RO - INFLATIE - 1971_2017

sursa: BNR

ROBOR România

ROBOR - ultimii 10 ani

Alexandru D. Xenopol

Alexandru Dimitrie Xenopol (n. 23, după alte surse 24 martie 1847, Iași - d. 27 februarie 1920, București) a fost un istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog și scriitor român. Este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor. S-a distins și ca un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său, Nicolae Iorga. A fost profesor de istorie la Universitatea din Iași și membru al Academiei Române.

Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaștere națională a României. 

Revoluția a avut cauze naționale, economice și sociale și, deși a fost în cele din urmă înfrântă, a adus în atenția cancelariilor marilor puteri europene situația din Principatele Dunărene și a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.

Revoluția română de la 1821 s-a integrat în mișcarile generale sociale și naționale care au zdruncinat continentul european de la vest la est, dar și dincolo de Oceanul Atlantic, în America Latină, la granița dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În toate aceste mișcări revoluționare se disting o serie de țeluri comune – libertate, independență și unitate națională – stimulate și promovate în toată lumea de Revoluția americană de la 1783 și de Revoluția franceză de la 1789, dar prezente și în Supplex Libellus Valachorum redactat de Nicolae Ursu în 1784.

Mișcarea de eliberare a românilor s-a desfășurat în condițiile în care lupta popoarelor balcanice subjugate încă de Înalta Poartă căpăta un nou avânt: sârbii reluau lupta sub conducerea lui Miloș Obrenovici I, grecii din Peloponez și din insulele Mării Egee luptau pentru independență în 1821, eliberând întreaga Moree (cum i se spunea uneori Peloponezului), Eteriștii se pregăteau să declanșeze marșul spre Dunăre, în teritoriile locuite de bulgari se înmulțeau formele de nesupunere active și lua amploare fenomenul haiduciei, iar albanezii se ridicau la luptă, alăturându-se Eteriei sau sprijinind cu voluntari revoluția lui Tudor Vladimirescu. Războaiele napoleoniene și războiul ruso-turc din 1806 – 1812 a influențat într-o anumită măsură, în special din punct de vedere militar, revoluția română de la 1821.

La 1821, lupta revoluționarilor români a avut un caracter național și social, dar condițiile istorice au impus prioritatea realizării cu prioritate a dezideratelor naționale.

Tudor Vladimirescu (sau Theodor, așa cum s-a iscălit întotdeauna) s-a născut în satul Vladimir din Gorj, pe la 1780, (data nașterii încă este subiect de controversă istorică), într-o familie de țărani liberi, cu o bună stare materială. A devenit unul dintre reprezentanții tinerei burghezii aflate în plină ascensiune: a fost arendașul mai multor moșii, vătaf de plai (subprefect) de Mehedinți și a practicat negustoria. A participat la războiul ruso-turc din 1806-1812 în fruntea unui corp de panduri olteni, fiind decorat cu ordinul „Sfântul Vladimir” clasa a III-a și înălțat la gradul de locotenent. A călătorit mult în țară și în străinătate, a învățat câteva limbi străine și a legat o strânsă prietenie cu intelectuali ardeleni (Gheorghe Lazăr devenindu-i sfetnic apropiat), prin intermediul cărora a avut acces la lucrările unora dintre corifeii Școlii Ardelene. A dat dovadă de reale aptitudini de comandant și organizator militar, fiind cel care a pus bazele noilor unități de panduri, care trebuiau să devină nucleul „Adunării norodului” – oastea revoluției de la 1821.

Țelurile revoluției de la 1821 au fost consemnate în diferite acte, începând cu Proclamația de la Padeș și Scrisoarea către Poartă „Cererile norodului românesc” din 23 ianuarie/4 februarie 1821, continuând cu Proclamațiile din 16/28 martie, 20 martie/1 aprilie, al doilea „arzmagzar” către Poartă din 27 martie/8 aprilie și alte scrisori și declarații ale lui Vladimirescu. Din toate documentele reiese că se urmărea realizarea în etape succesive a unor măsuri care să asigure instituirea unei noi ordini sociale și politice și să asigure accesul țării la un statut de mai largă independență.

În cadrul „Cererilor norodului românesc” (un document care trebuia să devină germenele unei constituții românești), se proclama că „în folosul a toată obștea” să fie instaurată o viață politică și administrativă românească, (prin eliminarea elementului fanariot), „Cererile...” urmând să fie întărite cu jurămât, recunoscute de sultan și garantate de Austria și Rusia. Domnul, care rămânea în continuare să fie numit de puterea suzerană – Imperiul Otoman – trebuia să conducă țara, respectând acest act, care ținea locul unei constituții, în unire cu „Adunarea norodului”, în timp ce Tudor, „ales și hotărât de întregul popor român”, urma să exercite guvernarea efectivă. Numirile în toate dregătoriile mari și mici, civile, militare sau ecleziastice trebuiau să se facă pe viitor numai prin „alegerea și voința a tot norodul”, numai dintre cei potriviți pentru respectivele slujbe și în mod obligatoriu din rândurile celor „pământeni și patrioți”. Funcționarii urmau să numai fie numiți fără „dare de bani”, astfel încât „caftane cu bani să înceteze cu totu[l] a se mai face, ci numai după slujbă”. Se cerea de asemenea desființarea tuturor categoriilor de scutiți de plata impozitelor, iar „toate lefile străinilor să lipsească cu totul”. Aparatul administrativ trebuia redus la strictul necesar, urmând să fie desființate toate organele socotite „jăfuitoare”: Hătmănia Divanului, Vornicia Capitalei, Spătăria cea mare, etc.

„Cererile...” prevedeau și o reformă a justiției, prin desființarea „legiuirii lui Caragea”, care nu era făcută „cu voința a tot norodul”. Învățământul, care trebuia să cuprindă întreg „tineretul națiunii roe” indiferent de originea socială, trebuia să devină treptat obligatoriu și gratuit. Problemele fiscale formau un capitol aparte, urmând să fie puse pe baze noi, prin desființarea vămilor interne și reducerea taxelor vamale de import-export, măsuri care ar fi trebuit să impulsioneze viața economică.

În ceea ce privește țărănimea, se pare că din considerente tactice, Tudor Vladimirescu având nevoie de sprijinul boierilor „făgăduiți”, dar fiind atent și la reacțiile imperiilor vecine, nu a fost abordată problema reformei agricole radicale, care ar fi dus la împropietărirea țăranilor. În schimb, se întărea dreptul clăcașilor pentru folosirea pământului de care fuseseră deposedați în timpul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea. Proclamația din 23/4 martie făcea cunoscută „zdrobirea și încetarea vericăruia jăf și nedreptate ce ați cercat până acum din pricina oblăduitorilor domni ce [...] v-au supt sângele” și anunța o „mare ușurință” în ceea ce priveau „toate celelalte dări și orânduieli”, măsuri care trebuiau să aducă la „scăparea robiei întru care v-ați aflat până acum”.[7] În lupta pe care urma să o poarte, el avea nevoie de sprijinul boierimii, singura forță politică recunoscută de Imperiul Otoman și de celelalte puteri, capabilă să-i susțină demersurile diplomatice. Tudor a făcut de la început o deosebire între boierii pământeni și aceia care erau susținătorii și beneficiarii regimului fanariot. Cu toate acestea, încă de la începuturile revoluției, el a proclamat împărțirea „averilor rău agonisite”.

Un alt capitol important al programului lui Vladimirescu era constituirea unei armate naționale permanente, alcătuită din panduri cu „căpeteniile lor” și 200 de arnăuți.

Experiențele ultimilor decenii au impus acțiuni bine cumpănite pentru a nu stârni reacțiile marilor puteri europene, pentru a nu provoca represaliile otomane sau declanșarea unor lupte între armatele străine pe teritoriul Munteniei. Linia politică externă adoptată de Tudor Vladimirescu era aceea de a nu da Porții niciun motiv să-i justifice intervenția armată. Aparenta lipsă de ostilitate față de puterea suzerană, tonul prevenitor al „arzmagazarurilor” trimise la Istanbul, tratativele duse cu pașalele de la Dunăre trebuie înțelese din această perspectivă. Documentele rămase din timpul revoluției reiau ca un laitmotiv necesitatea ca Imperiul Otoman să nu se amestece în treburile interne ale țării. De fapt, cererea de înlocuire a domnilor fanarioți era în sine o reconsiderare a pozițiilor Porții.

O dezvoltare nouă a evenimentelor a apărut după intrarea în acțiune a Eteriei și după dezavuarea oficială de către țarul Alexandru I al Rusiei a mișcării grecești și a celei românești.

În ceea ce privește relațiile cu celelalte provincii românești, Tudor îndemna Divanul să coopereze cu frații de dincolo de Milcov, ca „fiind la un gând și la un glas cu Moldova, să putem câștiga deopotrivă dreptățile acestor prințipaturi, ajutorându-se unii pre alții”.

Pregătirea revoluției și „Adunarea norodului”

Dacă în ceea ce privește înlăturarea domnilor fanarioți consensul tuturor claselor și păturilor sociale era asigurat, în ceea ce privește alte prevederi ale programului său Tudor Vladimirescu se putea aștepta la opoziția marilor boieri. Pentru a avea un mijloc de luptă cu ei, dar și pentru a asigura forța militară necesară apărării țării, el s-a grăbit să asigure reorganizarea armatei naționale. Tudor a luat legătura cu șefii mișcării antifanariote dar și cu elementele mișcării Eteria, care plănuia o amplă mișcare împotriva Imperiului Otoman. S-a așteptat momentul potrivit pentru declanșarea mișcării revoluționare romanești. Acesta a fost considerat ca fiind începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu (15/27 ianuarie).

După ce s-a aflat în strânsă legătură, încă din decembrie 1820, cu boierii din „partida națională”, în frunte cu Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, pe 15/27 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de colaborare prin care Tudor era desemnat să ridice „norodul la arme pentru obștescul folos”.

Pregătirile politice au fost însoțite de cele de ordin militar. Încă din 1815, Tudor își făcuse cunoscute planurile de creare a unei armate naționale cu care, „numai cu pandurii țării, făr’ de niciun ostaș străin, voi face de a nu se mișca o iarbă din pămantul țării” prin care el respingea practic orice pretenție viitoare a Porții de asigurare a siguranței granițelor principatului.

Organizarea militară

Oastea revoluției de la 1821 a fost una de factură țărănească, recrutată din rândurile țăranilor liberi, implicați nu doar în agricultură dar și în negustorie, iar mulți dintre ei și în activitățile militare, care reveneau în alte țări grănicerilor. Zona din nordul Olteniei a asigurat cele mai multe efective ale pandurilor și a jucat rolul de nucleu al armatei. În armata pandurilor au mai fost recrutați și mici boiernași, de origine rurală și proaspăt intrați în rândul privilegiaților. Istoricii apreciază azi că aproximativ 75% dintre oștenii „Adunării norodului” au fost panduri, aceștia fiind recrutați nu numai dintre moșneni (țăranii liberi) ci și din rândul clăcașilor. Recrutările s-au făcut în rândurile pandurilor prin făgăduirea de „leafă și slobozenie”, iar în rândurile țăranilor clăcași prin asigurarea scutirii „de orice dare”[11]. Recrutările au fost impulsionate de principiile enunțate în Proclamația de la Padeș. Efectivele oștii pandurilor au crescut până la aproximativ 20.000 de oameni. Această creștere rapidă a fost sesizată de reprezentanții marilor puteri la București sau Istanbul. Consulul austriac la Istanbul compara nucleul inițial al oștii pandurilor „cu un bulgăre de zăpadă care are aparența de a se transforma într-o lavină”.

Noua organizare s-a făcut îmbinând tradiția cu inovațiile în domeniul militar ale acelor timpuri. În perioada războiului din 1806-1812, subunitatea tactică de bază fusese batalionul cu un efectiv de 445 de oameni. Tudor a alcătuit o unitate tactică mai puternică și mai flexibilă – regimentul.

Infanteria a fost structurată pe sistemul zecimal, pe regimente (polcovnicii) de câte 1.000 de oameni, comandate de un colonel (polcovnic). Regimentul cuprindea 10 companii (căpitănii) a câte 100 de oameni, având în frunte un căpitan, ajutat de un ceauș.

Cavaleria, alcătuită în principal din arnăuți, era organizată pe escadroane numite tot căpitănii. În subunitățile arnăuțești erau 50 – 200 de oameni, iar în cele pandurești - câte 100 de luptători.

Artileria, care dispunea la început de două tunuri, și-a mărit puterea de foc la șapte piese. S-a încercat fără succes cumpărarea câtorva tunuri de la Silistra, iar în tabăra de la Cotroceni mai mulți fierari au fost instruiți să fabrice țevi de tun din clopotele bisericilor bucureștene.

Subunitățile de geniu au fost formate pentru asigurarea lucrărilor de fortificare a taberelor de la Țânțăreni și de la București, unde s-au aflat sub îndrumarea lui Gheorghe Lazăr, care se afla „zilnic la Cotroceni, dând sfaturi cum să se întărească tabăra lui Tudor”[13]. Tot în cadrul efortului de modernizare a oștii au fost create și servicii pentru aprovizionare. Printre ostași s-au remarcat Ioniță Magheru, comandantul căpităniei Amaradia și fratele său mai tânăr Gheorghe Magheru, viitorul general.

Revoluția de la 1821 a propulsat pe scena istoriei numeroși comandanți militari promovați exclusiv pentru meritele personale, cei „dintâi conducători de oaste de la noi” în sens modern, după cum aprecia Nicolae Iorga

Dotarea oștii a fost la început precară, prin Proclamația de la Padeș oamenii fiind îndemnați să vină cu propriile arme sau „cu furci de fier și cu lănci”[15]. Dotarea armatei a fost completată după preluarea armamentului și muniției din tabăra contrarevoluționară de la Coțofeni, sau prin preluarea armelor predate de trupele stăpânirii trecute de bunăvoie de partea pandurilor.

Fortificațiile[modificare | modificare sursă]

În afara taberei fortificate de la Țânțăreni și a mănăstirilor oltenești fortificate, un rol important pentru armata revoluționară l-a jucat tabăra fortificată de la Cotroceni. La Cotroceni s-au concentrat majoritatea trupelor revoluționare, aici fiind construită o tabără militară fortificată, prevăzută cu șanțuri de apărare și redute pentru tunuri. în București s-a amenajat un sistem defensiv bazat pe mănăstirile Mihai Vodă, Radu Vodă, Antim și Mănăstirea Mitropoliei, situate în general pe înălțimi ușor de apărat. Transformarea mănăstirilor din zona subcarpatică în tabere fortificate încerca să suplinească lipsa de cetăți a Munteniei. În vederea organizării rezistenței pe termen lung, mănăstirile fortificate ale Olteniei (Tismana, Cozia, Strehaia, Motru, Bistrița, Polovragi și Crasna), au fost preschimbate în depozite întărite, unde se aflau mari cantități de alimente, arme și muniție. Tudor declara că „ostirile de peste Olt [...] le-am umplut cu zaherele și cu panduri; acolo mă pot ține doi sau trei ani, luptând pentru drepturile țării până le voi căpăta”.[16]

Declanșarea revoluției

Mobilizarea efectivelor armatei revoluționare și marșul spre București

Duminică 23 ianuarie/4 februarie 1821, la Padeș, în prezența a aproximativ 100 de plăieși și a colaboratorilor săi apropiați, Tudor Vladimirescu a lansat chemarea la luptă „către tot norodul omenesc”, care a devenit cunoscută în istorie ca Proclamația de la Padeș. Prin această declarație, poporul era mobilizat la luptă împotriva răului din țară, pentru statornicia unui nou regim politic în țară:

„Dar pe bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăricești, cât și pe cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? [...] Veniți dar fraților cu toți, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! [...] Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme; iar care nu aveți arme, cu furci de fier și cu lănci; să vă faceți degrabă și veniți unde veți auzi că se află Adunarea cea orânduită pentru binele a toată țara [...] Că ne merge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazele noastre nu s-au mai uscat![17]”

Era o declarație în stare să „miște conștiințele și să îndemne pe oameni la luptă”, o veritabilă „declarație de război” împotriva fanarioțiilor[18]. Proclamația a avut un efect imediat, locuitorii satelor răzpunzând cu miile, după ce au fost anunțați de ștafetele călare.

Tot la Padeș, Tudor a început activitatea diplomatică menită să împiedice intervenția străină în Muntenia. A adresat memorii mai întâi sultanului, prin intermediul pașalelor de la Dunăre, iar mai apoi împăraților Rusiei și Austriei, care se aflau la Laybach (Ljubiana), la congresul Sfintei Alianțe. Amploarea mișcarii izbucnite în Oltenia și pericolul transformării ei într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul domnitorului Alexandru Șuțu să inițieze măsuri de forță pentru stoparea înaintării către București a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenți l-au câștigat de partea lor pe consulul general al Rusiei, Alexandr Pini. Reacția lui Tudor a fost imediată, explicându-i într-o scrisoare consulului țarist că orice măsură de forță împotriva pandurilor ar duce la o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la bunele oficii ale reprezentantului țarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri și de altă oștire ce au cugetat a trimite împotriva norodului.” [19]

Tudor, după ce a înfrânt rezistența unora dintre ispravnicii de județe și a unor cete înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat controlul asupra ăstirilor fortificate de la Strehaia și Motru, iar pe 4/16 februarie și-a stabilit tabăra la Țânțăreni. Timp de trei săptămâni, Vladimirescu și-a organizat cei aproximativ 5.000 de oameni, și-a extis controlul până la Dunăre, a purtat corespondență cu boierii bucureșteni și a urmărit cu atenție reacțiilor marilor imperii vecine. Tudor era convins că Poarta era dornică să găsească o soluție politică, preferabilă unui conflict care ar fi complicat relațiile cu Imperiul Rus. (Sultanul a numit pe 3/15 februarie un nou domnitor în persoana lui Scarlat Callimachi, acesta din urmă nu a ajuns niciodată pe tronul țării). Tudor trebuia să țină cont și de nemulțumirea neascunsă a autorităților țariste față de caracterul de masă al mișcării inițiate în Oltenia. Declanșarea pe 22 februarie/6 martie 1821 a mișcării eteriste, ale căror forțe au traversat granițele Moldovei cu aprobarea autotităților țariste, corlată cu ridicarea la luptă a grecilor din Peloponez, coraborată cu declarația riscantă a lui Alexandru Ipsilanti (24 februarie/8 martie), care afirma că se bucură de sprijinul țarului , au dus la precipitarea evenimentelor și complicarea situației mișcării revoluționare roe. Prin acțiunea lor, eteriștii au încercat să provoace o acțiune militară a Rusiei împotriva Imperiului Otoman, nereușind decât o reacție contrară. Alexandru I al Rusiei era reticent la orice acțiune care avea tendința să-i scape de sub control și care ar fi putut zdrucina principiile de „legalitate și ordine” în numele cărora Rusia se alăturase celorlalte puteri în cadrul Sfintei Alianțe, care trebuia să apere prevederile Congresului de la Viena din 1815. Ca urmare, țarul s-a dezis imediat de acțiunile Eteriei dar și de revoluția roă. Rusia nu putea interveni decât pentru a restaura vechea ordine amenințată de eteriști și de panduri, imprudența lui Ipsilanti determinând contrareacția țaristă.

Reacția Rusiei a avut serioase implicații în ceea ce privește relațiile dintre cele două mișcări de eliberare națională. Dorindu-și liberatatea de acțiune, Tudor a încercat să nu pericliteze șansele de reușită ale românilor printr-o colaborare dezavantajoasă sau printr-o subordonare față de Eteria. Tudor se angaja doar să faciliteze marșul eteriștilor spre Dunăre și să le înlesnească traversarea fluviului. Pe 22 martie/3 aprilie, Vladimirescu mărturisea unui diplomat austriac: „Trebuie însă să vă mărturisesc sincer că înaintarea unor trupe elene [spre București], care se află sub comanda prințului Ipsilanti mă pune în cea mai mare încurcătură, căci nu știu pe ce bază se întemeiază această concentrare de forțe și nu aș vrea să zădărnicesc eventualele planuri secrete ale unei mari puteri. De aceea am somat pe prințul Ipsilanti să rămână în afara orașului București, până va fi dat dovezi că este într-adevăr autorizat de o putere mai înaltă pentru acțiunea lui, căci eu nu sunt în niciun caz dispus să [...] acționez printr-o comportare neînțeleaptă și înfierbântată în dezavantajul poporului”. Față de Eteria, ale cărei planuri le cunoștea în parte mai demult, Tudor a luat o atitudine prudentă, colaborând cu revoluționarii greci în sensul sprijinirii acțiunii antiotomane, fără a se subordona vreo clipă Eteriștilor.

Pentru a asigura controlu asupra țării, pandurii au executat marșul spre București. La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare roești au plecat spre capitală. Ele s-au unit la Slatina o săptămână mai târziu. Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni – 800 de arnăuți – s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri. S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina – Șerbănești (Olt) – Tecuci (Teleorman) – Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie 1821. Tudor a trimis o delegație Divanului țării cu un memorandum, prin care cerea unirea tuturor forțelor responsabile ale țării. Pe 16/28 martie, la porțile capitalei, la Bolintin Vale, Tudor a lansat o nouă proclamație către bucureșteni, declarând că mișcarea pe care o conducea era menită câștigării „dreptăților cele folositoare la toată obștea”. În plus, el amintea că deținea controlul teritoriilor de pe cele două maluri ale Oltului și că mișcarea pe care o conducea era îndreptată împotriva domnilor fanarioți și a marilor boieri care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile intrării iminente în Capitală a celor aproximativ 16.000 de ostași, cerea imediat în scris un răspuns „de voiți bninele de obște sau niu”.[21] Proclamația lui Tudor a avut un efect imediat, Divanul hotărându-se să colaboreze cu pandurii, e adevărat, în condițiile în care consulii puterilor occidentale, (cu excepția celui al Prusiei), și caimacaniidesemnați de Înalta Poartă, care aflaseră despre dezavuarea mișcării lui Tudor, părăsiseră îngrabă Bucureștiul. Tudor, care aflase și el de atitudinea țarului, a hotărât deplasarea pe un drum ocolit, care evita orice eventuală capcană a otomanilor de la sud de Dunăre sau a arnăuților din Capitală. Pe 17/29 martie, pandurii ajungeau la Ciorogârla, pentru ca a doua zi pe seară să ajungă la Cotroceni, pe atunci în imediata apropiere a Bucureștiului. După ce cu o zi mai înainte dăduse o nouă proclamație prin care cerea tututror cetățenilor țării, indiferent de condiția socială, să se unească pentru „obșteasca fericire”, pe 21 martie/2 aprilie pandurii au intrat triumfal în București.

Regimul lui Tudor

Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluționară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfal în București pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulțime entuziastă. Tudor va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând țara ca un adevărat domnitor, numit cu drag și respect Domnul Tudor. Stabilindu-și cartierul general în casele brâncovenești de lângă Mitropolie, preluând în scurtă vreme controlul principalelor puncte obiective întărinte din oraș, evitând în același timp orice conflict cu omul Eteriei din oraș, Tudor Valdimirescu s-a străduit să colaboreze cu boierii Divanului țării. Trativele s-au încheiat rapid pe 23 martie/4 aprilie, prin semnarea „cărții de adeverire” dată de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, în cadrul căruia acționa o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor, reprezentând „Adunarea norodului”, transformată în organizație politico-militară, deținea conducerea și inițiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar, pe de altă parte, autoritatea reprezentată de „vremelnicească ocârmuire” , cu atribuții politice și administrative. Colaborarea celor două puteri a fost definită în linii generale prin „jurământul lui Tudor” din aceeași zi 23 martie/4 aprilie.

Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit să acționeze într-un context internațional și intern extrem de complicat. Dezavuarea oficială a mișcărilor revoluționare românești și grecești de către țarul Rusiei a avut grave urmări asupra regimului de la București, iar acțiunile Eteriei, ale cărei trupe, odată intrate pe pământ românesc, uitaseră imediat de planul inițial de trecere imediată la sud de Dunăre și se înstăpâniseră aici, compurtându-se ca o armată de ocupație, dedându-se la jafuri și abuzuri, provocând neîncetat forțele otomane de la frontieră, puneau țara în fața primejdiei unui atac al forțelor Porții.

În asemenea condiții, Tudor Vladimirescu a inițiat discuții cu conducerea mișcării eteriste, iar concomitent, prin intermediul boierilor Divanului, a inițiat tratative cu reprezentanții otomanilor – pașalele din Silistra, Vidin și Brăila – dar și cu principalele puteri interesate în zonă.

După ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu Vladimirescu, la sfârșitul lunii martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea Bucureștiului. Tudor a respins și de această dată cererea eteriștilor de unire a celor două mișcări, practic de subordonarea a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluționare grecești. Tudor a protestat față de intrarea eteriștilor în București, susținând că rezolvarea problemelor interne ține exclusiv de competența pandurilor, iar sprijinul extern trebuind să se limiteze doar la intervenții diplomatice. Întânirea dintre cei doi conducători s-a încheiat cu o înțelegere fragilă, în așteptarea unei medieri internaționale și a părăsirii teritoriului național de eteriști.

Ipsilanti s-a retras la Târgoviște iar oamenii săi au ocupat județele din nord. Vladimirescu a întărit tabăra de la Cotroceni.

În condițiile în care o parte a boierilor înspăimântați încercau să fugă din Capitală iar Eteria se înstăpânise în nordul Munteniei, Tudor a pus sub pază pe unii dintre membrii Divanului care intenționau să se refugieze la Târgoviște sau în Transilvania. În colaborare cu boierii rămași în București și cu clerul din Capitală, Tudor a intrat în negocieri cu otomanii, întrucât acțiunea sa nu era, la nivel declarativ, una antiotomană. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, pașalele cerând în primul rând dezarmarea armatei pandurilor și colaborarea în vederea reprimării eteriștilor. Cum Tudor nu a acceptat condițiile turcilor, iar oastea Porții se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat decizia de a se retrage în zona întărită a Olteniei și de a organiza acolo o rezistență de durată. La începutul lunii mai 18.000 de soldați otomani au intrat în Moldova pe la Brăila, iar alți 15.000 de militari turci au traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu și Oltenița în Muntenia.

În concepția lui Vladimirescu, durata mare a rezistenței românești ar fi putut atrage atenția puterilor occidentale, care ar fi putut interveni la rândul lor pe lângă Poartă pentru acceptarea revendicărilor românilor. Pe 15/27 mai, oastea revoluționară de sub comanda lui Tudor a început retragerea pe direcția București – Pitești – Râmnicu Vâlcea. Pe 18/30 mai oastea revoluționară ajunsese în apropiere de Golești. În rândurile armatei, se înmulțiseră însă actele de indisciplină, în condițiile în care membrii ei nu mai vedeau un beneficiu evident al continuării luptei. Patru dintre căpitanii de panduri au refuzat să-și exprime în scris adeziunea la mișcare, iar cei rămași, supărați de faptul că Tudor comandase execuția unuia din ei pentru nesupunere, au transmis liderilor eteriști corespondența lui Tudor cu otomanii. Etichetat ca trădător de Eterie, Tudor a fost arestat și ridicat de Iordache Olimpiotul din mijlocul taberei sale, fără ca vreunul dintre panduri să se împotrivească.

Tudor Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai/2 iunie, iar, o săptămână mai târziu, în noaptea de 27-28 mai/9-10 iunie conducătorul pandurilor a fost tăiat cu săbiile după ce fusese torturat, trupul fiindu-i aruncat într-o fântână.

Executarea lui Tudor Vladimirescu a privat revoluția de conducerea unitară de până în acel moment, iar „Adunarea norodului” a început să se dezorganizeze încet. Destrămarea armatei pandurilor nu s-a petrecut imediat, aceștia luptând separat sau în alianță cu eteriștii cu otomanii până spre sfârșitul lunii iunie.

Alexandru Ipsilatinti, după ce încercase fără succes să reziste otomanilor în fața Târgoviștei pe 25 mai/7 iunie, a hotărât să reia parțial planul lui Tudor de rezistență îndelungată în zonele fortificate ale Olteniei. Pentru a-și croi drum spre Oltenia, eteriștii ar fi trebuit să înfrângă unitățile otomane de la Drăgășani. Aici, pe 7/19 iunie s-a scris ultimul episod important al confruntărilor Eteriei , ajutați de detașamente ale pandurilor cu trupele otomane. Turcii, superiori din punct de vedere numeric și al dotării au reușit să-și înfrângă adversarii. Ciocniri sporadice dintre turci și panduri s-au mai înregistrat până în luna august. Mai multe căpetenii ale pandurilor, printre care și Papa Vladimirescu (fratele lui Tudor Vladimirescu) au căzut prizonieri și au fost duși la sud de Dunăre.

Ecourile revoluției lui Tudor în Transilvania și Moldova[modificare | modificare sursă]

Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de români. În oastea revoluționaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din Transilvania” – militari români transilvăneni din regimentele grănicerești, care desfășuraseră o vie propagandă pentru „crăiuțul Todoraș”.[25]

Deși autoritățile transilvănene au făcut eforturi pentru cenzurarea veștilor din Muntenia, aceste vești nu erau doar transmise dar și comentate la nord de Carpați. Astfel, trei țărani români din comitatul Hunedoara erau judecati pentru instigare și tulburarea liniștii publice, după denunțul unor nobili.Adam Bedia era acuzat pentru a fi citit în fața consătenilor o hârtie în care era scris: „Se face înștiințare că de cătră răsărit s-a ridicat un crăiuț pe nume Todoraș, întâi cu puțină oaste, dar din zi în zi ea sporește; până acum s-au adunat vreo câteva sute și mii, Dumnezeu o și ajută, că vrea să facă dreptate și acum îi în Țara Românească, isprăvește lucrul cu boierii și, de s-o sfârși lucrul bine acolo până la Paști, o da și într-acocea, că un crăiuț o să vină din jos, ca să se întâmple laolaltă să facă și aicea dreptate”.Ignat Ungur afirmase că Tudor urma să vină de Sfântul Toader iarToma Kiș afirmase „chiar dacă se vor lua armele, topoarele nu le pot lua încât la a 10 sau a 20-a casă să nu rămână unul și cu acela știe el să facă o măciucă mare cu aceea și așa lovește la ureche pe ungur, că îndată moare și-l aruncă la câine”.[26][27]

Ecourile în Moldova a revoluției din 1821 s-au resimțit mai ales pe plan politic și ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din Țara Românească și „vemelnica ocârmuire” din Moldova de după părăsirea tronului țării de către Mihail Șuțu s-au strâns legăturile și s-a evocat posibilitatea ca o parte a trupelor revoluționare să treacă la nord de Milcov pentru a acționa pe aceeași bază ca în Muntenia.[28]

În primăvara lui 1822, de la București și Iași au fost trimise delegații pentru a cere Înaltei Poarți domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu, viitor membru in divanul domnesc al Moldovei. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica. Deși înfrântă prin intervenția armatelor otomane, Revoluția din 1821 a reușit să determine sfârșitul epocii fanariote prin restabilirea domniilor pământene, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Țări Române. Totodată, revoluția a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai târziu ca fiind „Partida Națională”.